Pina ieri credeam ca Basescu si Patriciu - Tariceanu nu se ridica la nivelul lor - erau doi dusmani. Acum este clar ca ei sint doi dusmani de moarte. Nota de dramatism e pe bani.
Basescu viseaza la o politica in care oligarhii economiei romanesti sa nu aiba nici un cuvint de spus.
Nu am nici un complex in a folosi relaxat termenul de oligarh, adica, dupa definitia proprie, un om puternic, cu bani multi, influenta asijderea, un copil favorizat al tranzitiei, care a beneficiat discretionar de ajutorul statului, care s-a folosit cu abilitate de conjuncturi, care s-a plimbat fara scrupule pe muchia legalitatii. Patriciu se potriveste clar acestui portret.
Presedintele nu vrea ca asemenea oameni sa fie amestecati in politica, pentru ca ei nu pot fi controlati. Pot fi eventual santajati, dar aceasta practica imbie la reciprocitate si prin urmare e riscanta. E mai simplu sa-i vezi pusi la pamint. In aceste conditii, politica ar deveni un spatiu mult mai usor de controlat pentru Traian Basescu pe post de sef de orchestra.
Sigur, totul pentru binele Romaniei care poate performa acum fara verosii si penalii protocapitalisti autohtoni. Acumularea salbatica ce s-a facut pina in prezent trebuie redistribuita. Cui? Asta nu ne mai spune, nici macar printre rinduri, presedintele. Probabil unor grupuri de interese legitime. Adica ascultatoare.
Basescu nu se lupta cu actuala conducere a PNL, ci cu gruparea economica a lui Patriciu. E acelasi lucru, dar nuanta este importanta. Cred ca presedintele este ferm convins ca Patriciu a folosit institutiile statului pentru a dobindi avantaje economice nemeritate si ca acelasi lucru il va face si de acum inainte daca nu este oprit.
Patriciu trebuie bagat in puscarie, iar marionetele sale politice, in frunte cu premierul Tariceanu, trimisi in afara politicii, multumiti ca au scapat doar cu atit.
Patriciu nu l-a dorit pe Basescu presedinte. Mai mult, Nastase ar fi fost pentru el o solutie mult mai potrivita. Cred ca Patriciu il dispretuieste sincer pe Basescu. A sperat ca nu ii va sta in cale dupa ce totusi s-a instalat la Palatul Cotroceni. Basescu nu l-a iertat, iar Patriciu a vazut ca nu e de glumit. Din momentul acela, Basescu a inceput sa fie atacat in presa.
Luna de miere a presedintelui cu analistii neamului s-a topit in lacrimile de crocodil ale celui care in primavara anului trecut a vazut celula pentru o noapte pe dinauntru. Patriciu isi doreste un mediu politic permisiv, care sa ii scuze, ba chiar sa-i apere eventualele derapaje. Nu e o rusine sa platesti politicieni.
Cind a iesit din arest si a zis ca ii este rusine, Dinu Patriciu s-a referit probabil in subtext la rusinea pe care o resimtea in momentul in care si-a dat seama ca, in spatiul politic pe care presedintele incearca sa-l traseze, asemenea simbioza petrolist-liberala explicita nu isi mai are locul.
Basescu vrea un mediu politic care sa il asculte pentru ca el se crede cel mai bun, Patriciu il vrea la picioare pentru ca el se vede cel mai indreptatit. Lupta dintre gangsteri este spectaculoasa si evita arbitrajele institutionale ale statului de drept.
Basescu si-a dat seama ca Justitia e un mecanism complicat, iar Patriciu a calculat gresit cind si-a inchipuit ca popularitatea presedintelui poate fi spulberata prin latraturi. Si astfel s-a ajuns la lupta cu dosare, un smen de gangsteri caracteristic sistemului ticalosit.
La o zi dupa ce legaturile lui Basescu cu Securitatea au fost aduse iar in discutie si legate de un dosar, convorbirile lui Patriciu dintr-un alt dosar, care, dupa parerea mea, il incrimineaza clar, au fost „servite" presei.
Cred ca amindoi sint acum determinati sa reuseasca sa-si impuna constructia politica cu orice pret si prin orice mijloace, pentru ca altfel unul va sfirsi „omorit" de celalalt. Doi dusmani de moarte pe care, simplificind, i-am votat pe aceeasi lista.
