"Moldova n-a fost a mea si nu e a voastra, ci a urmasilor, urmasilor vostri!". Sa fie urmasii cu pricina copiii chinezoaicelor pe care niste italieni vor sa le-aduca in Bacau? Planul e simplu: firma, care face haine pentru export, le plateste pe romance cu sapte milioane pe luna.

Factura la gaze si curent, plus salariile fac ca afacerea sa nu mai renteze. Oamenii, fie se muta in Ucraina, fie gasesc personal multumit cu bani putini.

Nu e un secret ca italienilor le place in Romania, tara de ginta latina, unde se pot tocmi in limba lor cu "il commissario" si nu-i usuca o seara in oras cu niste "ragazze". Asa ca s-au gandit sa ia mana de lucru din China: salariile scad astfel la jumatate.

Cazarea chinezoaicelor se face intr-o hala dezafectata a fabricii, iar mancarea, la cazan, nu le "inghite" acestora toata chenzina. Le ramane destul sa-si sustina familia ramasa acasa.

Poate suta de dolari cu care se aleg ele nu-i mare lucru in Shanghai, dar milioane de chinezi traiesc cu 10-15 dolari pe luna si nu au permis de munca in orasele de pe coasta estica a Chinei.

si atunci, de ce sa le dea viza Agentia de Ocupare a Fortei de Munca din Bacau, judet in care 5.000 de romance sunt in somaj? In primul rand, fiindca doar 2 (doua) bacauance s-au inscris pe lista celor care accepta sa lucreze in confectii, iar italienii au nevoie de o mie de oameni.

Odata refuzate permisele pentru chinezoaice, italienii ar putea inchide fabrica, devenita nerentabila. Chiar daca o suta de mii de dolari ar pleca, lunar, in China, raman in Bacau taxele, impozitele, CAS-ul. Patronii italieni cheltuiesc bani in Romania, tirurile care pleaca din Bacau, cu haine, au soferi romani la volan.

Industria confectiilor a trait din lohn peste un deceniu, adica atat cat salariile s-au invartit in jurul a o suta de dolari. Sistemul a murit odata cu suspendarea vizelor, cand romanii au plecat la munca in Europa. Evident ca tara e inca saraca, iar in unele sate e la fel ca in Asia.

Dar nu fabrica din Bacau e solutia iesirii din foame: in Spania, se scoate de 4-5 ori mai mult. Acasa, femeile care au muncit in confectii, daca fac un copil, pot lua "salariu de mama". Opt milioane pe luna este mai mult decat luau in fabrica, iar peste doi ani oricum nu va mai angaja cineva romance sa traga la masina.

Chiar si la coada listei, vom fi in UE, iar pretentiile vor creste. Importul de muncitoare "made in China" pare a fi mai rentabil decat importul de confectii chinezesti. Germania a folosit "oaspeti", asa-numitii "gastarbeiter"-i, Spania cauta... romani.

Angajatorii de la noi sustin ca nu gasesc personal in constructii, existand un deficit de 50.000 de muncitori pe piata de profil. Publicul se plange de pretul caselor.

Asa cum francezul a facut economii, angajand un instalator polonez, si romanul ar putea constata ca renovarea e mai ieftina daca Dorel are ochii oblici si bea mao-tai, nu coniac. Se ridica totusi doua probleme.

Vor produce romanii destul ca sa plateasca importurile de zilieri? Sunt ei pregatiti sa absoarba noul val de migratie? Maghrebienii veniti la Paris, sa care bagaje, fac miting azi, ca orice francez care se respecta. Vietnamezii adusi sa dea cu sapa in fosta RDG au primit cetatenie germana dupa reunificare.

E societatea romaneasca suficient de puternica sa-i romanizeze sau, dupa manele, urmeaza hiturile chinezesti din cinci note si fara numar?