devenit o moda sa ne facem cruce pentru escapadele lui Traian Basescu. Fie ca e vorba despre Elena Udrea, evadarile de sub escorta SPP sau spritul dupa calificarea Stelei, lumea se mira de aventurile prezidentiale. Oare de ce? Pai, cum de ce, suna morala de serviciu, nu asa se comporta un sef de stat.

El trebuie sa fie sobru, scortos, oficial, integru. Corect. Dar nu cumva stim de buna vreme ce-i poate pielea lui Traian Basescu? Nu cumva atunci cand Romania anti-Nastase l-a votat impotriva naturii pesediste a fost limpede ce hram poarta? Si aici nu e vorba doar despre stilul sau dintr-o bucata, chefliu si gura-mare.

E vorba si despre trecutul sau, despre intersectia cu tentaculele Securitatii, inevitabila pentru un marinar-sef, ori de prosperitatea pe seama unui regim care a cultivat saracia ca politica de neam. Toate acestea nu sunt secrete descoperite in manuscrisele de la Marea Moarta.

Ele au fost stiute sau macar subintelese de cei care l-au votat pe Basescu. A fost ales nu pentru ce-a fost, ci pentru ce trebuie sa faca. Nu cu dosarul sau pe masa, de cadre si buna-purtare, a fost lansat spre taramurile inalte ale puterii. Basescu a venit la carma cu altfel de imagine si misiune: sa-i ia de guler pe sacali.

Sa-i alunge de pe mosia banului public si sa-i trimita la Mititica pe cei care si-au cumparat pe daiboj contracte de miliarde, politicieni, partide, televiziuni sau ziare. Asta a fost menirea vaporeanului democrat.

Dupa 15 ani cu un Ion Iliescu stampilat de la kaghebist pana la comunist sadea, si cu un Emil Constantinescu in rol de academician pretentios, dar fara vana, romanii au preferat un politician atipic, dar care macar sa incerce. Atat si nimic mai mult. Cine si-a imaginat ca saloanele puterii si protocoalele cu staif ii vor schimba si personalitatea lui Basescu s-a inselat amarnic.

Nu e genul. Nu-l schimba nici contextul, nici peria. Iar numitul Basescu Traian si-a jucat mandatul doar pe cartea primita de la electorat. Asa se face ca ne-am trezit pentru prima oara dupa 15 ani cu miracolul dezinhibarii justitiei. Asa se face ca dosare grele, pentru care predecesorii sai in scaune si-au pus obrazul si functia la bataie, au fost scuturate de praf si deschise cu mult tam-tam.

Daca Romania intra in UE la 1 ianuarie 2007 este pentru un singur motiv: ca de un an incoace procurorii au plecat, in sfarsit, la vanatoare de mari rechini.

Cine le-a dat liber? Doar doi oameni: Traian Basescu si Monica Macovei.

Acesta este motivul pentru care magnati de esente politice diametral opuse, Dinu Patriciu si fratii Iancu de exemplu, s-au trezit mutati peste noapte de la cinci stele in spatii de cazare ceva mai paupere. Tot asa se face ca, pentru prima oara dupa slobozirea de comunism, Fiscul nu mai iarta prietenii partidului.

Ce sa intelegem? Ca daca presedintele petrece cu baronul Stelei il iarta Bodu pe Gigi Becali? Sa fim seriosi! Dovada ce s-a intamplat cu Sorin Rosca Stanescu.

Cand directorul ziarului „Ziua" a amestecat prietenia cu politica, Basescu a uitat de tot ce-i lega. L-a dat in vileag si a marturisit opiniei publice o tentativa de influentare a justitiei din partea celui care nu de mult ii fusese tovaras de pahar. Au castigat si presa, si justitia, si politica. Adica, romanul simplu.

Sigur, Gigi Becali poate crede ce doreste in fuleul sau justitiar. Inclusiv ca tavaleala adversarilor presedintelui ii poate aduce imunitate in fata hingherilor fiscali. Dar asta e una, iar ce face Bodu e alta. Iar Basescu a spus-o pe sleau: nu iertati pe nimeni, indiferent daca stau langa mine sau nu.

Toate acestea nu mai conteaza. Sau conteaza exact atat cat conta presa pe vremea lui Nastase. A devenit de bon-ton sa-l injuri pe Basescu. Pentru trecut, prezent si viitor. Are si fata, ce-i drept. E sacul de box ideal pentru tot ce nu merge. Sau pentru ce nu mai merge.

Pentru toate frustrarile, de orice natura.

Tine la tavaleala, nu are cheile lui Tariceanu de la vistieria statului si nici nu sta pe un munte de bani cu miros de titei. Deja deranjeaza prea mult. Si cand face prostii, si cand face treaba. De fapt, asta-i meritul lui. Asa securist, afemeiat si betiv, cum se ostenesc destui sa-l prezinte. Rostul lui e sa deranjeze. Si sa fie injurat.

Doar astfel intelegem mai bine in ce tara am trait pana acum si cat de greu e s-o schimbi.