In prima parte a lunii martie anticipam ca Traian Basescu promoveaza cu tam-tam legile privitoare la siguranta nationala tocmai pentru a distragia atentia de la continutul si principiile pe care acestea sunt construite.

Atunci, ca si acum, militam pentru reluarea intiativei legislative de la zero si fara aportul serviciilor secrete. Pentru ca principiul de a-ti croseta singur legile dupa care sa functionezi nu este unul tocmai sanatos.

Facind manevra cu trimiterea propunerilor legislative la Parlament intr-un pachet secretizat, Traian Basescu a reusit ce si-a dorit: a trecut mai intii prin CSAT strategia de aparare nationala, ulterior facind publice, doar patru din cele sase legi vizate.

Astfel, Traian Basescu, ajutat de servicii, a reusit sa fixeze limitele negocierilor (vezi Obs. Cult. din 9 martie) pentru ca a reusit sa fixeze agenda discutiilor.

Premierul a cazut in capcana si s-a complacut declarind ulterior ca „sunt anumite lucruri care ar trebui reformulate, ar fi fost nevoie de un document care sa reflecte, intr-o masura mai mare, idei principale, [...] dar in momentul de fata, a reface complet conceptia documentului, este o munca mult prea complicata".

Pina si aceste legi (ca oricare alta actiune intreprinsa in ultimul timp de Presedinte) sunt folosite pentru a-si creste puterea personala si pentru a-si subordona, intr-un fel sau altul, Priministrul si Guvernul.

Ambiguitatea constitutionala in asumarea rolurilor executive intre Presedinte si Premier este accentuata de primul, in acest context in care-si asuma, cit se poate de manifest, rolul de initiator legislativ. Este gresit. Basescu ar trebui sa se rezume exclusiv la a promulga legi, nu si la a le intia.

Practic submineaza principiul controlului reciproc al puterilor in stat, principiu fundamental in functionarea democratiei reprezentative.

Cum, necum a convins Guvernul sa-si asume aceste initiative (constitutional Guvernul are drept de initiativa legislativa, Presedintele nu are) dar este clar, cine este initiatorul si promotorul principal al acestor proiecte de lege, care abia acum au fost publicate si sunt intr-o dezbatere publica tirzie.

Dupa ce cadrul discutiilor si limitele negocierilor pe baza lor au fost deja fixate!

Spuneam ca aceste legi sunt folosite ca pretext de catre Basescu pentru a-si subordona primul ministru. Si o sa argumentez printr-o intrebare: ce cauta aici, in aceste legi, sanctiuni pentru "proasta guvernare"!? Acest concept nu este nici macar clar definit in politologia romaneasca.

Aceast lucru nu este cu nimic mai josnic decit intentia altora de a se specifica in legea lustratiei ca nu vor avea acces la politica capitanii de vapoare, cu batatie directa la Basescu.

Incultura politica a lui Basescu si a „consilierilor" ramasi la Cotroceni este hilara.

Bineinteles ca minunatul concept importat, cel de „buna administrare" (traducere din englezescul „good governance") este imperativ sa se aplice intregii puteri politice nu doar executivului, chiar daca fonetic, cuvitul „guvernare" ne poate duce cu gindul la Guvern.

Este imperativ ca acest concept sa nu se aplice unilateral Guvernului, ci sa-l vizeze inclusiv pe presedinte. Este absurda prezenta acestui text in legile sigurantei nationale.

Asa ca o obraznicie de genul nu accept erorile Premierului devine penibila in gura unui om care aduce in discurs concepte pe care el insusi nu le stapaneste. Jenant, cu atit mai mult cu cit ii reprosa lui Tariceanu ca habar n-are (poate fi adevarat) despre acest concept.

Presedintele ne spune de concept ca se afla in tratatul constitutional al UE. Probabil o fi primit o nota informativa pe tema aceasta.

E putin probabil ca Traian Basescu sa stie ca buna guvernare e o notiune mult mai complexa, care intra in grija Avocatului Poporului si nu a Presedintelui sau a Serviciilor, ca sa treaca o asemenea enormitate in legile sigurantei.

E in masura Presedintele sa aprecieze daca o guvernare este buna sau nu? Propriul sau mandat? Sunt in stare serviciile? Este o chestiune mult prea complexa care se indreapta spre o directie periculoasa.

Meacnismele bazate pe controlul parlamentar si pe justitie (inclusiv institutia avocatului poporului, mult prea neglijata) ar trebui capacitate si ar trebui sa fie arhisuficiente.

Daca ar fi stiut cu adevarat concepte frumoase ca cel de „buna guvernare" ar fi stiut ca, dupa cum spuneam, el trebuie sa tina cont, cot la cot cu Premierul, de acest principiu.

Buna guvernare are opt conditii esentiale, ditre care patru, pe care le vom enumera aici, le-a incalcat Presdintele Basescu, doar cu ocazia promovarii legilor care fac subiectul nostru: Participarea, Transparenta, Orientarea spre consens si Respectul fata de lege.

A limitat participarea celor interesati la fixarea principiilor care sa stea la baza legilor, nu a dat dovada de transparenta secretizind proiectele de legi, nu a fost interesat de contributiile partenerilor liberali si de pozitia Priministrului si nu repecta chiar legea fundamentala care nu-i acorda si rol de initiator legislativ, depasindu-si astfel atributiile.

P.S. Pentru o privire de ansamblu asupra evolutiei acestei teme, recomadam cronica politica scrisa de Ciprian Ciucu in Observatoruul Cultural nr. 311 din 9 martie a.c.