Exista, din nefericire, o ierarhie a catastrofelor, un clasament care cerne tirziu, mult dupa ce s-au numarat mortii. El desparte cu adevarat necazul omului de rind de catastrofele generale. Acestea lovesc umanitatea, lasindu-i iluzia vietii doar spre a lucra, dinauntru, la slabirea ei.

In fruntea acestor mari seceratoare de istorie stau minciunile care lucreaza pervers asupra celor crutati si a celor care s-au nascut dupa prapad. Acesta e motivul, singurul motiv pentru care trebuie sa vorbim despre Cernobil, astazi cind e atita chin in lunca Dunarii. Nu mult dupa miezul noptii de 26 mai 1986, reactorul nuclear de la Cernobil a explodat.

Catastrofa a fost descrisa de mii de ori. Intelesul ei tragic, nu. Radiatia a terminat repede viata echipelor de interventie si s-a mutat, apoi, cu cancer cu tot, in copii si in plante, in apa si in orice forma de viata urmatoare si nevinovata.

Craniile dilatate ale copiilor Ucrainei si Belarusului si nascatoarele ruse de generatii canceroase duc mai departe saminta blestemata a noptii de 26 mai 1986. Insa explozia nu s-a oprit atunci. Suflul ei neincheiat a atins si curbat lucrurile si gindurile nevazute, alcatuirea unei epoci si forma ei viitoare.

La inceput, explozia de la Cernobil a lasat impresia ca va otravi si va ucide intemeierea lumii comuniste. In fond, catastrofa a fost rodul intilnirii intre tehnologie si setea neavenita de maretie a comunismului. Insa efectul n-a avut nimic logic. Cernobil a discreditat, dar n-a pus capat.

Catastrofa a alimentat, repede, un nor propagandistic calator care a strabatut mintea si sufletul Occidentului. Din nenorocirea de la Cernobil au rasarit argumentul si forta miscarilor ecologiste. Naiva, militanta si bine manevrata, campania ecologista a pus capat, in mai putin de 20 de ani, ideii nucleare civile in Occident. A fost o victorie stupida.

Acest triumf naturist a lasat Europa descoperita energetic si vulnerabila strategic. Iarna lui 2005 a impus bilantul: Europa e clientul de la capatul robinetului cu gaz rusesc. Saptamina trecuta, bresa a fost exploatata pina la capat. Gazprom, colosul furnizor de gaz din buzunarul statului rus, a trecut la santaj.

Daca nu i se permite sa preia controlul pietei de energie in state vest-europene (prima tinta e Anglia), va vinde gazul in alte zari. Din momentul in care a fost lansata aceasta noua teorema de putere, am aflat ceva nou despre Uniunea Europeana, viitoarea noastra gazda istorica. Organizatia va fi guvernata in regim de dubla comanda. La vedere va domni Comisia Europeana, din subterana va dicta Gazprom.

Conspiratie? Nu. Asa a aratat, dintotdeauna, logica de lucru a nucleului-stat leninist. Efectul Cernobil e parte a acestui fel de a topi rosturile lumii din afara prin subversiunea care da victimei impresia unei mari victorii morale. In genere, ordinea istorica pe care a impus-o iradiatia ideologica sovieto-rusa nu arata altfel.

Marea explozie toxica din 1917 si propagarea ei fortata in deceniile urmatoare au contaminat statele de la margine. Efectul a maturat numele si prenumele fiecarui moldovean si a lasat in urma un stat buimac. Acelasi val a facut dintr-o tara ca Romania o zona de anomalii mentale si politice pasate din generatie in generatie.

Comunsimul romanesc a lepadat drapelul cu secera si ciocanul, dar otraveste in continuare. Emanatia radioactiva nu s-a incheiat. Ea va fi masurata si afurisita de Comisia Tismaneanu. Ce va putea aceasta comisie incarcata de istorici eminenti e sa numeasca si sa denunte bilantul celei mai nenorocite boli care s-a abatut asupra Romaniei.

Ce nu va putea e sa ii opreasca ecoul si sa aresteze bacilul ei mereu in pragul unei noi mutatii. Ieri, ideologie, astazi coruptie, miine nepasare. Singurul tratament impotriva acestei conspiratii trecute si viitoare e exercitiul dificil al onestitatii. La Bistret si Dabuleni de pilda, unde satenii ar trebui scutiti de atitea vorbe patetice si televizate.

De asemenea, in timp, la 20 de ani de la catastrofa in care am fost invatati mereu sa vedem accidentul spre a ignora conspiratia.