Circa 8.000 de miliarde de lei se investesc anual in lucrari hidrotehnice care ar trebui sa stavileasca furia apelor, dar rezultatele sunt departe de asteptari. Bani aruncati pe apa sambetei. Este foarte adevarat ca si clima a suferit schimbari dramatice in ultimele decenii si, mai ales, in ultimii ani.
Daca inainte aveam o inundatie majora la 20 de ani, acum in fiecare an avem cate zece sau mai multe. Pagubele sunt imense. Incepand de la vieti omenesti si pana la pierderea agoniselii de-o viata in cazul a mii de familii. Nu mai vorbim de poduri rupte, alunecari de teren care blocheaza drumurile nationale, diguri sparte. Autoritatile fac si ele ce pot.
De la centru se aloca in fiecare an, cum spuneam, sume imense pentru reabilitari de diguri si lucrari adiacente, in zonele calamitate sunt trimise trupe spre a ajuta la evacuarea sinistratilor ori la facut interminabile diguri din saci cu pamant sau nisip, se mai acorda ceva bani pentru constructia de case destinate celor care au ramas fara acoperis deasupra capului, dar situatia tinde sa se
agraveze de la o luna la alta. Iar daca acest an va fi la fel de ploios precum cel de dinainte, consecintele vor fi catastrofale. Prea putin mai conteaza ca Ceausescu e sau nu vinovat pentru lucrarile hidrotehnice menite a smulge Dunarii mii de hectare de teren arabil. Acelea au fost facute cu zeci de ani in urma, cand conditiile, inclusiv cele climatice, erau cu totul altele.
Importanta este situatia de astazi. Or, acum, eforturile autoritatilor si ale militarilor pot fi de admirat, dar nu rezolva mare lucru. Maine sau la urmatoarele ploi, o vom lua de la capat: mobilizari, evacuari, diguri peste diguri din saci, lacrimi, mii de miliarde aruncate pe lucrari de mantuiala sau neadecvate noilor provocari ale naturii.
Deocamdata, in afara comandamentelor de criza si a statisticilor cu pagube, n-am observat o preocupare serioasa a autoritatilor pentru elaborarea unor strategii pe termen mediu si lung in vederea limitarii la maximum a efectelor inundatiilor.
Sunt binevenite, cel putin pentru moralul oamenilor, vizitele presedintelui si premierului in zonele calamitate, dar mult mai utila ar fi initiativa crearii unor celule de criza, sau cum s-or numi ele, care sa evalueze minutios situatia de pe teren si sa elaboreze o strategie solida in domeniul hidrotehnic, in baza careia sa se aloce fondurile de la buget si sa se obtina consistente fonduri europene.
Nu trebuie sa uitam nici marile scandaluri legate de lucrari incredintate preferential unor firme alese pe spranceana, sau de alte multe milioane de euro pierdute din cauza incompetentei unor autoritati locale. Inca n-am aflat rezultatul anchetelor promise. Iar aici nu merge cu musamalizarea pentru ca, intr-adevar, e vorba de siguranta nationala.
Pe langa strategia pe termen mediu si lung in ceea ce priveste prevenirea inundatiilor, trebuie stabilite si proceduri clare referitoare la situatiile de urgenta, mergand pana la statuarea unor obligatii cetatenesti in zonele calamitate. E inadmisibil si grotesc sa vezi sinistrati care stau la carciuma sau pleaca la pescuit in timp ce jandarmii muncesc din rasputeri sa le salveze gospodariile.
La fel, trebuie reglementata rapid politica de asigurari, pentru ca statul nu-si poate permite la nesfarsit alocarea de fonduri pentru constructia caselor destinate sinistratilor si nici nu poate acoperi astfel proportiile dezastrelor. Inevitabil, apar discriminari.
In consecinta, e meritorie mobilizarea pentru a salva sinistratii, dar e mult mai necesara mobilizarea pentru elaborarea unor strategii clare, pe termen mediu si lung, de prevenire a inundatiilor, care sa salveze si timp, si bani, dar si vieti omenesti.
