Sociolog, economist, publicist si autor, Frédéric Lebaron (n. 1969) este profesor la Universitatea Jules-Verne (Picardie), membru la Institutul Universitar din Franta (IUF) si, din februarie 2005, directorul Centrului Universitar de Cercetari Administrative si Politice (CURAP) din Amiens.
Face parte din renumita institutie de cercetare CNRS (Centre National de Recherches Sociales, Paris) Frédéric Lebaron a publicat lucrari de specialitate si eseuri pentru publicul larg, de pilda:
„Credinta economica. Economistii intre stiinta si politica", Ed.du Seuil (2000); „Savantul, politicul si mondializarea"( 2003) si „Ordine monetara sau haos social? Banca centrala europeana si revolutia neo-liberala", (in curs de aparitie), ambele la Editions du Croquant.
Manola Romalo: Timp de doua luni, Franta a organizat greve si demonstratii de mare amploare care-au culminat pe 28 martie si pe 4 aprilie. Care sunt principalele cauze ale acestei duble crize: politice si sociale?
Frédéric Lebaron: Criza politica a fost legata de faptul ca programul neo-liberal, aplicat in Franta de cativa ani in mod destul de metodic, s-a accelerat in ultima perioada intr-o logica foarte voluntarista. Primul ministru Dominique de Villepin a dorit ca lucrurile sa mearga foarte repede in materie de „reforme structurale ale pietei de munca", cum se spune cam peste tot in lume.
Manola Romalo: Cum se manifesta in prezent criza politica?
Frédéric Lebaron: Aceasta criza politica isi are radacinile intr-o criza sociala structurala, legata in primul rand de procesul de precarizare cu care o mare parte populatiei salariale, in special tinerii, se confrunta astazi. Exista de asemenea un numar foarte mare de slujbe precare (cu salarii foarte mici din care nimeni nu poate traia, n.a.).
Manola Romalo: Ce masuri de „globalizare a muncii" au fost impuse salariatilor in numele ideologiei neo-liberale?
Frédéric Lebaron: Un tract al organizatiei ATTAC avea ca titlu: „CPE-ul este simbolul neo-liberalismului". (Creat initial in Franta in 1998 de Bernard Cassen, fost director al ziarului „Le Monde diplomatique", ONG-ul are membrii in intreaga lume.
Impreuna cu intelectuali cunoscuti, initiaza dezbateri publice pe teme actuale, legate in special de economia neo-liberala, organizand si manifestatii de protest, n.a.) Este un simbol, e adevarat, dar as zice ca este si o reforma care se incadreaza in discursul clasic despre „necesara flexibilitate a salariatilor pe piata de munca".
Aceasta era „inima" masurii abrogate (luni 10 aprilie de presedintele Jacques Chirac, n.a.) care, in cazul in care ar fi fost aplicata, ar fi fragilizat, evident, in special tineretul.
Bineinteles ca organizatii internationale (ca de pilda Organizatia Mondiala a Comertului, OMC, sau Fondul Monetar International, FMI, n.a.), actori politici si economici de prim plan la nivel international, au subliniat ca erau masuri care se incadreaza absolut in programele de reforme structurale
Programul neo-liberal a fost ineficace pentru crearea de posturi de munca
Aceasta idee, ca pentru a fi competitiv pe plan international, trebuie sa intretii mai multa concurenta la nivel national, la nivel local, la toate nivelurile, mai multa concurenta intre salariati, intre tineri si batrani, barbati si femei, etc. nu s-a dovedit eficace pentru a crea locuri de munca.
In contextul francez (sau german, n.a.) flexibilizarea pietei de munca - potrivit rezultatelor in termeni de procente de somaj - nu a functionat. Ne aflam asadar in fata unui program intelectual de ideologie neo-liberala, ineficace in raport cu ceeace si-a propus.
Are insa efecte sociale simbolice considerabile, creand sentimentul ca in numele asa-zisei lupte impotriva somajului s-a trecut la destabilizarea intregului corp salarial. Foarte important mi se pare faptul ca un element de stabilitate, anume contractul pe durata nedeterminata, este eliminat treptat.
Constitutia Europeana avea ca principal precept ideologia neo-liberala
Manola Romalo: In mai 2005, 54 % dintre francezi au refuzat proiectul viitoarei Constitutii Europene. Ce relatie exista intre acest refuz si noile legi de munca in Europa?
Frédéric Lebaron: Majoritatea francezilor care-au refuzat Tratatul Constitutiei Europene s-au opus in primul rand, ca preceptele politicii neo-liberale sa fie inscrise in aceasta constitutie, sau in orice constitutie. Acesta a fost motorul refuzului.
Respingerea preceptelor exclusive de economie neo-liberala a unit o miscare sociala de un tip nou: au avut loc numeroase dezbateri, o mobilizare argumentativa intensa, fiind vorba de a decortica dimensiunile pur neo-liberale ale acestui proiect. Protestatarii au inteles ca un astfel de discurs economic are repercursiuni directe in viata lor de zi de zi. Repercursiuni uneori foarte dureroase.
Societatea europeana are nevoie de un bilant democratic despre efectele politicilor neo-liberale
In cazul miscarii impotriva Tratatului Constitutiei Europene, a existat sentimentul ca democratia era confiscata nu numai de alianta unor economisti, de tehnocrati, de sefi de firme dar si de politicienii care se ascundeau in spatele tehnocratilor de la Bruxelles, pentru a evita o dezbaterea in cadrul societatii franceze.
Pentru ca societatea franceza - ca si cea europeana, - are nevoie astazi de dezbateri democratice asupra efectelor pe termen lung ale politicilor liberale, care se duc de 20 de ani - fara succes - pentru reducerea nivelulului de somaj. In schimb, pagubele sociale sunt considerabile.
Cred ca aceasta este dubla dimensiune sociala si democratica din centrul respingerii Tratatului de Constitutie europeana si, zilele trecute, a CPE- ului.
In numele luptei impotriva somajului, masa salariala este destabilizata
Manola Romalo: Vreti sa exemplificati cateva din „binefacerile" masurilor neo-liberale pentru salariati?
Frédéric Lebaron: O situatia absolut surprinzatoare este foarte slaba crestere a salariilor in ultimii ani. Acest lucru este legat de o politica macro-economica foarte restrictiva a guvernelor dar si, bineinteles, a Bancii Centrale Europene, dublata de o precarizare latenta si in crestere a salariatilor. Numarul slujbelor si al salariilor se reduce constant.
Prin urmare, in lumea salariala se adanceste un sentiment marit de insecuritate economica si sociala. Exista astazi si piete financiare infloritoare intr-o situatie de mare expansiune.
Prin urmare, vedem o disjunctie intre evolutiile lumii salariale, pe de o parte, si tendinta de destructurare a muncii si imbogatirea financiara a unei paturi sociale de rentieri, sefi de multinationale, categoriil care trag beneficiile de pe urma acestei evolutii deosebit de nefavorbile a salariatilor din Europa.
Salariile lor sunt puse mereu in concurenta, ceeace a contribuit la sentimentul francezilor ca se intra intr-o dinamica de distrugere a societatii, de distrugere a unei civilizatii.
O parte a societatii romanesti va fi pusa in situatii de foarte mari dificultati, generatoare de suferinte
Manola Romalo: Romania, membra in Uniunea Europeana din ianuarie 2007, spera sa profite de pe urma binefacerilor acestei noi participari la marea familie comuna. Va „profita" cu adevarat?
Frédéric Lebaron: Ma gandesc ca va exista o intreaga parte a societatii romanesti, de exemplu taranii romani, care din contra, va fi pusa in situatii de foarte mari dificultati si de schimbari sociale extrem de brutale, generatoare de suferinte.
Mai intai, aceste binefaceri sunt relativ punctuale. Efectiv, se poate prevede ca vor exista efecte de substitutie, concurenta va beneficia unora si mai putin altora.
Acestia din urma vor pierde pozitia concurentiala de pe piata. Dar sentimentul de degradare va fi in asa masura, ca una dintre consecinte ar putea fi punerea in concurenta, mult mai globala, a maiinii de munca nationale. Se vad deja acum fenomene de nationalism, puternice in Franta. Pot aparea evolutii politice din ce in ce mai putin controlabile.
Pe urma, celalat element este bineinteles ca aceasta punere in concurenta nu are limite...Adica, beneficiarii isi vor da seama ca este o victorie foarte partiala, atunci cand va exista concurenta cu mana de lucru din China, din Vietnam etc.
Salariatii francezi au avut acest sentiment, foarte puternic in timpul discutiilor despre Tratatul Constitutiei Europene, ca s-a intrat intr-un fel de dinamica infernala, lipsita de final... Din contra, ca s-a ajuns la distrugerea unui model social care a avut nevoie, generatie dupa generatie, de decenii pentru a se construi.
Un sistem social ca produs al unor echilibre utile, la ora actuala foarte repede puse sub semnul intrebarii. Si atunci, evident, o parte a salariatilor romani va putea beneficia pe termen relativ scurt de aceasta punere in concurenta. Putem insa crede ca va fi un beneficiu relativ punctual, limitat in timp si foarte distructiv pentru societatea europeana.
Cum sa se creeze o Uniune, o coeziune, o coeziune politica si sociala pe baza punerii in concurenta exacerbata care distruge acquiurile sociale ale unei parti ale societatii? In ceeace ma priveste, ma gandesc ca, din contra, ne indreptam mai curand catre o dinamica distructiva
0
0
