Disparitia lui Bogdan Hancu nu va crea nici ostilitate fata de terorismul islamic, nici un curent de opinie impotriva razboiului. Primul soldat roman a murit in Irak. Reprezentantii Aliatilor, SUA si Marea Britanie, au transmis condoleante familiei, amintind poporului roman ca numai "dezvoltarea democratiei va reprezenta triumful final asupra radicalismului si terorii".
Familia soldatului ucis in misiune nu se gandeste la "triumful final asupra radicalismului si a terorii", regreta doar ca l-a lasat sa plece.
Povestea lui Bogdan Hancu nu este diferita de ale celorlalte mii de militari ucisi in lupta sau in atentatele grupurilor radicale, intr-un razboi asumat de Romania din motive politice si strategice, denuntat de cele mai importante state europene ca nejustificat si abuziv si din ce in ce mai repudiat de poporul american.
Poate ca, pana la urma, Bogdan Hancu va contribui la victoria democratiei in Irak, desi analistii americani lucizi sunt sceptici ca dupa retragerea trupelor in vechiul Babilon va straluci un nou stat de drept.
Demagogii de ocazie, primul pe lista Dan Voiculescu, se vor repezi vultureste asupra dramei, facand apel la intreaga frazeologie anti-razboi si uitand ca, in 2003, aplaudau, fara rezerve politice sau morale, participarea Romaniei la coalitia ad-hoc construita de americani.
Acelasi Dan Voiculescu, care anul trecut se preda - culmea deriziunii - insurgentilor irakieni in locul jurnalistilor tinuti ostatici, a rasarit ieri mustrator, amintind ca a cerut inca de anul trecut retragerea trupelor romane din Irak.
Ii vor urma si alti pacifisti conjuncturali pentru ca, vorba aceea, dupa razboi multi viteji se-arata, mai ales cand poti castiga o aura ideologica si ceva simpatie electorala.
Problema este ca, cu greu, un Dan Voiculescu sau orice alt critic al razboiului isi poate construi un capital electoral in Romania, unde tema nu a prins radacini nici macar in timpul crizei ostaticilor.
O dezbatere publica privind oportunitatea si sensul prezentei noastre acolo nu a avut loc nici in 2003, cand priveam la televizor, in direct, ca pe un magistral foc de artificii, primul bombardament asupra Bagdadului.
Razboiul din Irak si posibila interventie in Iran sunt teme majore ale lumii contemporane, exista controverse aprinse asupra motivatiilor economice, politice si religioase ale luptei antiteroriste duse de americani, asupra metodelor discutabile din perspectiva respectarii drepturilor omului, inclusiv la nivelul Uniunii Europene de care ne despart doar cateva luni.
Cu exceptia unui nucleu publicistic neoconservator, Romania pare impermeabila la subiectele importante, considerate a fi, vorba presedintelui Basescu, prea departe si ca distanta, si ca interes.
Spre exemplu, chiar miercuri, Parlamentul European a dat publicitatii raportul prelimiar al Comisiei de ancheta care confirma acuzatiile aduse CIA privind rapirea unor suspecti de terorism, mentinerea acestora in detentie ilegala pe teritoriul unor state europene si transportarea lor in tari care practica tortura.
Documentul - ca si discutiile pe marginea lui - au fost subordonate incidentului - grav si ridicol in acelasi timp - al nepoatei lasate la joaca pe langa aparatul de vot al Senatului.
Moartea lui Bogdan Hancu va starni poate o mica furtuna politica, dar nu va crea nici ostilitate fata de terorismul islamic, nici un curent de opinie viu impotriva razboiului.
Si probabil ca interventia unei coalitii ad-hoc in Iran, cu sau fara acordul ONU, cu sau fara participarea NATO ne va gasi la fel de pasivi, dureros de anistorici, captivi in marginalitatea pe care ne-am transformat-o in centru.
