„Caporalul Bogdan Hancu se inscrie in randul eroilor Romaniei care isi pun viata in pericol zi de zi actionand acolo unde terorismul reprezinta o realitate cotidiana". Asa spune Presedintia Romaniei. Aceasta fraza frumoasa si gaunoasa este emblema unei minciuni cu picioare mai lungi decat veacul XX.

De la cel de-al doilea razboi mondial incoace, Romania n-a mai fost atacata in mod real de nici un dusman extern. Totusi, acest dusman a fost mentinut viu si amenintator in mintea romanilor prin propaganda de partid si de stat.

Capitalismul mondial, imperialismul american, hegemonismul sovietic ne-au amenintat ani de-a randul „tarisoara". In luptele cu „teroristii" din decembrie ’89, au murit alti eroi ai Romaniei care nu si-au vazut niciodata dusmanul la fata, ca si caporalul Hancu, ucis de explozia unei mine plantate in nisipul irakian.

Tragedia, uneori grotesca, a acestui popor se desfasoara de decenii inlauntrul granitelor si constiintei colective a romanilor.

Terorismul mondial este folosit de actuala putere basesciana tot asa cum puterea iliesciana a folosit in 1990 si in anii urmatori terorismul invizibil – ca sursa de legitimare a unei fortari politice.

Tanarul roman Bogdan Hancu s-a dus in Irak ca voluntar. Nu-i usor sa ajungi acolo: oferta de militari voluntari e tot timpul mai mare decat cererea. Multi spun ca se da spaga ca sa „prinzi" Irakul sau Afganistanul.

Dar merita: salariul in lei de militar profesionist merge in tara, diurna este de 70 dolari pe zi si, intrucat masa se serveste la unitate, poate fi economisita aproape in totalitate. Dupa 6 luni, cat dureaza angajamentul, se pot aduce in tara peste 10.000 de dolari, ceea ce, pentru multi romani amarati, e o mica avere.

Parintii lui Bogdan, militari de profesie, nu si-au dorit o cariera militara pentru fiul lor: „A fost decizia lui. Era caporal si voia sa avanseze. O misiune in strainatate i-ar fi usurat promovarea", spune mama caporalului ucis. Bogdan Hancu a obtinut inaintarea in grad, a fost facut sublocotenent – post-mortem.

Deci: lei, dolari, grade. Refuz sa cred ca exista vreun roman sanatos la cap care sa se duca sa patruleze prin Irak pe gratis, din eroism si patriotism. Asta nu inseamna ca nu s-ar gasi destui care sa puna pieptul daca Romania ar fi atacata efectiv.

Suntem o natiune plina de smecheri, dar nu de lasi – dimpotriva, soldatul roman, asa cum a probat-o in doua razboaie mondiale, poate avea izbucniri de vitejie uluitoare si pentru dusmani, si pentru aliati. Dar ce treaba avem noi acum cu Irakul si Irakul cu noi?

Atacarea Irakului de catre SUA si Marea Britanie, pe baza uneia dintre cele mai mari mistificari din istorie, „armele de distrugere in masa ale lui Saddam Hussein", n-are nici o legatura cu lupta antiterorista. Irakul lui Saddam era un stat totalitar, dar nu terorist.

Majoritatea populatiei romanesti a fost de la bun inceput impotriva invadarii Irakului. America are interese petroliere strategice in Irak. Romania, ramasa in coada proceselor de integrare in NATO si UE, are interesul, definit in forta de dl. presedinte Basescu, sa se lipeasca de Marele Licurici.

Care presedinte are interesul sa se legitimeze pe plan international in ciuda englezei sale originale. Si cum altceva decat pamant si carne de tun n-are de oferit, Bogdan Hancu a ajuns in Irak. Dar si el, Dumnezeu sa-l odihneasca, s-a dus acolo din interes.

Ceea ce se intampla in Irak e o imensa si sangeroasa afacere in care Bogdan Hancu a avut si el o minuscula participatie.

Daca asta se cheama eroism, atunci cred ca toti romanii plecati in strainatate sa culeaga capsuni, sa mature strazi, sa faca menaj sau sa toarne beton, care vor sa se intoarca in tara cu banii castigati, sunt eroi ai Romaniei.

Ei risca sa moara in accidente de munca, in atentate, cum s-a si intamplat in Spania, risca sa faca depresii psihice severe, cum sunt atatea cazuri, risca sa li se sinucida de singuratate copiii lasati acasa.

Asa cum guvernantii au recunoscut nu o data, economia romaneasca este sustinuta de miliardele de euro aduse in tara de „capsunari" si de reducerea somajului prin plecarea lor la munca peste granita.

Nu sunt de parere ca, dupa moartea lui Bogdan Hancu, trupele romanesti trebuie sa se retraga din Irak. Daca tot am stat atata acolo, sa stam pana la capat, altfel pierdem si ipoteticul sprijin din partea Americii – care, pana acum, nu ne-a dat decat felicitari, condoleante si verdictul in cazul Teo Peter.

Dar politicienii sa ne mai slabeasca cu fraze despre eroism contra terorism.

Daca Romania ar fi fost un stat puternic si demn s-ar fi retras de mult din Irak sau nici n-ar fi avut nevoie sa calce pe acolo. Iar „capsunarul" in uniforma Bogdan Hancu ar fi putut sa moara ca un erou luptand in tara lui, fara diurna, ca sa salveze oameni de la inundatii...