Este prea devreme ca sa ne dam seama daca noul proiect politic al PSD, "Generatia 2008", va avea aceeasi soarta cu "Revolutia binelui", lansata in 2005 si abandonata instantaneu, sau se va concretiza intr-o schimbare de fond a partidului.

Evident, scopul inaugurarii proiectului in prezenta lui Poul Nyrup Rasmussen pe post de Big Brother european a fost relansarea PSD si a liderului sau dupa o cadere spectaculoasa in sondaje.

Noua conducere cauta asadar sa se disocieze pe cat poate de fostii lideri PSD cu imaginea compromisa si sa creeze impresia ca partidul se schimba; ca are un viitor, nu doar un trecut. Evident, orice proiect de viitor trebuie sa implice si tineretul, astfel incat partidul a facut mare caz de planurile sale privind formarea unei noi generatii de politicieni.

Desi aceasta intoarcere cu fata spre tineret a fost gandita ca un element de noutate si prospetime, ea nu este decat o reluare a unei teme mai vechi, esuate lamentabil in 2004.

Intre alegerile locale si cele parlamentare de acum doi ani, Adrian Nastase a anuntat crearea "noului PSD". Alaturi de peregrinarile fostului lider prin lanuri cu grau si ferme de porci, acel proiect politic incropit in graba prevedea si promovarea tinerilor. Victor Ponta nu mai prididea sa laude deschiderea lui Adrian Nastase fata de colegii sai de generatie.

La alegerile preliminare care ar fi trebuit sa stabileasca si componenta listelor electorale, tinerii PSD-isti au castigat intr-adevar un numar semnificativ de locuri, in dauna unor personalitati consacrate. Au fost si primii care le-au pierdut cand s-au intocmit listele definitive si "greii" partidului au fost impusi cu forta de la centru. Victor Ponta nu a protestat prea tare.

Tinerii ar fi trebuit sa inteleaga atunci ca sunt o masa de manevra pentru operatori mult mai experimentati. De altfel, si liderii lor, cum ar fi domnul Ponta, s-au afirmat doar pentru ca au inteles mecanismul intim al manevrelor din partid si au acceptat sa faca jocul politic al unei tabere sau a alteia.

Ce proiecte politice notabile, care sa fi ramas in memoria colectiva, au lansat Victor Ponta, Titus Corlatean sau Daciana Sarbu? Cu ce au schimbat ei imaginea partidului?

Este greu de crezut ca tinerii de astazi vor fi luati in seama mai mult decat cei de ieri si de alaltaieri. De altfel, Mircea Geoana nici nu le-a promis decat cursuri de pregatire.

Deocamdata ei sunt pentru partid un element important al unei disperate operatiuni de imagine. Pe termen mediu si lung, partidul va cauta desigur sa-si formeze si o noua generatie, dar o va forma dupa chipul si asemanarea actualilor lideri.

Indiferent ce li se va spune la cursuri, tinerii isteti, care vor cu adevarat o cariera politica, vor intelege exact ceea ce au inteles Victor Ponta si Titus Corlatean, si anume ca, indiferent de discursul public, esential este jocul politic din culise, dictat de lupta pentru putere dintre factiunile partidului.

De altfel, nici tinerii care se indreapta spre politica nu sunt neaparat idealisti. Stati de vorba neoficial cu cativa dintre ei si va veti lamuri rapid cum stau lucrurile. Daca s-a dezvoltat ceva in Romania in ultimii 16 ani, acela este spiritul practic.

Tinerii care vor sa intre in politica o fac in mare masura pentru ca au inteles repede ca, in Romania, politica este cea mai sigura cale de imbogatire.

Cum nu e prea interesant sa fii "sarac si cinstit", mai bine-ti pui la gat cravata rosie, ca pe vremea lui Adrian Nastase, si te declari social-democrat, daca interesele o cer. Astazi se poarta tricourile rosii, Mircea Geoana si Marian Vanghelie, dar esenta este aceeasi.

Oamenii bogati, de succes, ca Marian Vanghelie sau Gigi Becali, exercita o forta de atractie irezistibila asupra anumitor categorii de tineri, adica asupra celor care nu fac politica din convingere ideologica, ci din considerente practice, la fel ca si politicienii maturi. Si asa va fi, atata vreme cat se va perpetua sistemul instituit in ultimii 16 ani.

Iata de ce nu putem crede ca avem de-a face cu o innoire autentica a partidului si nu putem vedea in Generatia 2008 altceva decat un mariaj de convenienta intre un partid disperat si o categorie de tineri eminamente pragmatici.