In lumina tezei lui Ion Iliescu, potrivit careia PSD s-a indepartat de oameni, Mircea Geoana se lupta, de saptamani bune, sa dovedeasca contrariul.

Cum poti sa spui despre un politician care merge cu metroul, mananca mici si bea bere cu poporul in parc, se boteaza socialist la cazanul 5 de la CET Brazi si se impartaseste de la statuia lui Gherea ca ar fi rupt de oameni?! - tine sa ne transmita domnia sa.

Ultimele zile au aratat cat de mult se straduieste Mircea Geoana sa-i placa lui Ion Iliescu, sa intre in vesmintele de politician rosu croite de patriarhul politicii romanesti. Drama lui Geoana este ca el nu a fost crescut nici pentru tricou, nici pentru basca, nici pentru cizme, ci pentru costum. Incercarea lui de a imbraca haine care nu i se potrivesc il face ridicol.

Acum un an si cateva zile, Mircea Geoana a castigat presedintia PSD in fata lui Ion Iliescu. De atunci si pana acum, baiatul teribil al social-democratiei a trecut prin mai multe crize de identitate, nascute din totala sa neadaptare la functia si la rolul pe care i le ofereau fotoliul de sef al PSD.

Daca ne uitam in arhiva noastra de acum un an, gasim un Mircea Geoana care, in primele zile de mandat, incerca sa fie un baiat de comitet cu Miron, Adrian, Ucu sau Ilie. Geoana cel Bland.

„Sunt adeptul stilului relaxat de a conduce", marturisea cu privirea limpede Mircea Geoana, incercand sa se distanteze de PSD-ul lui Adrian Nastase, ermetic si cazon.

Geoana mergea cu optimismul departe: "Adrian Nastase, il cunoasteti, este cel care ne-a fost presedinte patru ani de zile si sunt convins ca o sa facem o echipa fantastica. Miron, ce sa va mai spun, omul care stie partidul si care a facut multe pentru partidul nostru.

Impreuna vom face tot ce putem pentru ca lumea sa se uite la PSD cu admiratie si dragoste". Fiind bun, lumea l-a luat de prost. A fost inceputul sfarsitului pentru pesedisti: scapati de un regim de mana forte, au inceput sa vorbeasca asa cum i-a taiat capul.

A urmat perioada mistico-nationalista, marcata de pusee becaliene. Geoana cel Drept incepuse sa predice de la amvonul partidului, precum un pastor american, in camasa alba, despre Revolutia Binelui si Satanele Coruptiei. Raii in dreapta, bunii in stanga.

A fost perioada vizitelor de lucru in Transilvania si a antimaghiarismului nouazecist.

Al treilea Geoana a fost cel Rau. Dupa cateva luni de domnie, a inteles ca toata lumea ii scuipa seminte in cap. Nastase, un complotist de profesie, carcotea la Camera si la sediul din Baneasa.

Iliescu si ai lui il haituiau cu orice prilej, dar mai ales in sedintele de la Senat, care devenisera un cosmar pentru Mircea Geoana. Presa il ridiculiza cu orice prilej. Cu grupul de la Cluj, care-l propulsase in fruntea partidului, era aproape de divort.

Norocul lui Mircea Geoana s-a numit Tamara si „decizia aceea nefericita a lui Adrian de a completa nu stiu ce declaratie de avere".

Nefericitul de Adrian, care se crezuse atat de intangibil incat isi deconspirase peste noapte matusa milionara, a reusit sa umple partidul de atata ridicol si pacat, incat hotararea lui Mircea Geoana de a-i implanta el cutitul in spate, in seara de pomina de la Otopeni, era un gest expiator - singurul, de altfel, asteptat de

toata lumea. Asa a ajuns croitorasul cel Viteaz sa-si elimine adversarul direct din partid si sa loveasca si in alt greu din PSD, Dan Ioan Popescu, pe care l-a trimis anticipat la pensie.

Curajul nu l-a tinut mai mult de-o noapte. Mircea Geoana a revenit la balmajeala despre reformarea partidului, care a insemnat o schimbare de culoare, de la albastru la rosu, si niste intalniri tovarasesti la iarba verde.

Mai mult nu retin din reforma pe care Mircea Geoana a facut-o in partid. Dupa un an, PSD defileaza cu „Generatia 2008", dar in randul doi sunt baronii locali, ii scoate la televizor pe Corlatean si Dancu, dar sforile le trag Mitrea si Hrebenciuc. Dar toate astea sunt parfum de tei.

Validarea insuccesului vine din intoarcerea partidului la Ion Iliescu si la contaminarea constienta a lui Mircea Geoana din virusul populismului desantat si sinucigas pentru el ca politician

Spuneam ca drama lui Geoana sta in inadecvare.

Lui Mircea Geoana ii este frica sa fie cine este: un baiat de Primaverii la costum, usor frivol, nici mai destept, nici mai prost decat progeniturile fostei nomenclaturi, cu mai multe certitudini decat dileme, cu un speech bine articulat, nascut pentru o masina buna, nu pentru metrou.

Un politician care s-ar descurca onorabil daca n-ar fi atat de preocupat sa obtina succesul rapid, facil, cu tot dinadinsul. Acesta e Geoana. Seamana cu Adrian Nastase si asta il sperie teribil. A vazut ca, in politica, arogantii o sfarsesc prost.

In incercarea de a arata ca nu e Nastase, si-a confectionat o identitate care-l face mai ridicol chiar decat Marian Vanghelie: Mircea Geoana a ajuns in faza politicianului de balci care scoate panglici rosii pe nas si pe gura, convins ca asa este simpatic si aproape de oameni.