Germanul Marcus Merk a devenit, saptamina trecuta, cel mai detestat personaj din capitala Spaniei. Fara exceptie, ziarele madrilene nu i-au gasit nici o scuza.

Sa anulezi, intr-o semifinala de Champions League, un gol perfect valabil marcat Barcelonei facilitindu-i acesteia accesul, fraudulos, in finala, sa impiedici respectabilul Milan sa egaleze situatia si sa inabusi fiesta care ar fi urmat mult-asteptatei infringeri a catalanilor, asa ceva nu se poate ierta la Madrid. Ce-i drept, reciproca e cel putin la fel de valabila.

Sarbatorirea in strada a esecurilor Realului e o tradit ie pe care barcelonezii o onoreaza de decenii. Si asta nu doar pentru ca, asa cum amintesc mereu banerele suporterilor Barçei, Catalunya is not Spain. Victoriile Valenciei sau ale lui Atletico Madrid nu deranjeaza pe nimeni. Dar cu arogantul Real, rivalul dintotdeauna, e cu totul altceva.

In ziarele catalane, Realul nu „ia" prima pagina decit atunci cind pierde („Humiliación galactica"!) sau cind e criza la nivelul conducerii clubului, asa cum s-a intimplat in acest an dupa retragerea presedintelui Perez.

Pe site-ul cotidianului barcelonez El Mundo Deportivo poti accesa informatii despre mari cluburi din Spania: Barça, Espanyol, Atletico Madrid, Atletic Bilbao, sau despre nationala Spaniei. Nu veti gasi un singur rind despre Real Madrid. Rivalitatea Real-Barça e reprodusa, uneori, cu intensitate sporita, in toate tarile cu traditie in fotbal.

Credeti ca exista un singur suporter al lui Glasgow Rangers pe care sa nu-l fi intristat calificarea lui Celtic in finala Cupei UEFA din 2003? Incercati sa-i pretindeti unui sustinator al lui River Plate sa tina pumnii lui Boca Juniors in Cupa Libertadores, pe motiv ca Boca reprezinta Argentina.

Boca=Argentina? Pentru un fan River (si sint 13 milioane, la o populatie totala de 40) nu exista un sacrilegiu mai mare. Joia trecuta, Romania a incetat sa mai fie o provincie fotbalistica, in care succesul unui club privat e sarbatorit bananier, cu dansuri in jurul focului, de toata populatia extaziata, ca un miracol irepetabil in care e implicata Divinitatea.

Pentru prima data, in centre fotbalistice cu traditie, la Bucuresti, Craiova si Timisoara, suporterii au iesit in strada pentru a sarbatori infringerea unui rival. Imediat dupa meci, patronul Stelei a analizat esecul in termeni tari, intrebindu-se ce pacate a pedepsit Dumnezeu de a lasat-o pe Boro sa marcheze de cite ori a vrut.

Pentru rivalii ireductibili ai Stelei, intrebarea asta e de-a dreptul eretica. Cum Dumnezeu sa fii stelist si sa te intrebi, inocent, ce pacate platesti? Desigur, crestinii care au iesit joi noaptea pe strazi stiu ca, pe linga ratacirea de a fi stelist, exista si pacate mai mari. Dati-le insa voie sa banuiasca ca sint foarte putine.