Credeam ca obiceiul guvernului roman de a cadorisi grupuri de cetateni cu felii din proprietatea publica s-a incheiat la marea imparteala a caselor de stat din perioada 1991-1996, culminind cu tunul imobiliar a lui Ion Iliescu, cel sarac si cinstit, care si-a tras apartament in Primaverii de-o jumatate de milion de euro, pe chestie ca se bagase cu citeva luni inainte chirias.

Dar m-am inselat. Pomana continua, in valuri succesive: in 2004, angajatii BCR au fost lasati sa cumpere actiuni ale bancii la pret mult subventionat, care la momentul listarii pe bursa vor face probabil de 10-15 ori mai mult. Zilele astea, guvernul s-a hotarit cum va distribui angajatilor Petrom 8% din actiunile firmei: la o treime din cotatia curenta.

De asemenea, inteleg ca urmeaza o miscare la CEC similara celei de la BCR, in momentul cind CEC-ul va fi privatizat, asa incit 5% din participatia statului sa fie, de asemenea, oferita angajatilor.

S-a vorbit si s-a scris mult despre aceste imparteli, iar in jurul afacerii Petrom, in special, au fost multe tensiuni, tocmai pentru ca firma, cu actionar strategic OMV, este deja cotata pe bursa si are actiuni lichide. S-a dezbatut sub ce forma sa se dea angajat ilor aceste actiuni, daca sa se puna sau nu o interdictie temporara de vinzare etc.

Un singur lucru nu s-a discutat suficient, iar dupa parerea mea acesta este cel mai important: anume, de ce se dau aceste actiuni salariatilor la pret subevaluat, care este justificarea morala a acestui transfer oficial de avutie publica in buzunarele unora, si doar ale lor, pentru ca noi ceilalti sintem exclusi de la placinta? Fiindca asta inseamna vinzarea la un pret (mult) sub cel de piata: o

cedare gratuita a diferentei, care in cazul cind statul ar vinde corect si nerestrictionat ar aduce bani in plus la buget. Cit de multi? Dupa socoteala mea, suma cedata, din motive pe care inca nu le pricep, angajatilor celor trei companii amintite este in jur de 600-800 milioane euro.

Banii astia ar ajunge pentru aproape toata autostrada Bucuresti-Brasov, de care vad ca guvernul vrea sa se apuce in mare viteza.

Deci, domnule Tariceanu, domnule Seres, domnule Vladescu, explicati-ne, va rog, pe indelete, noua, astora care n-am lucrat nici la Petrom, nici in bancile de stat, dar care sintem actionari prin impozitele noastre la intreprinderea pe care o conducet i, anume statul roman, care este mai exact motivul pentru care ar trebui sa acceptam aceste Caritasuri pe invers? Care creeaza in acelasi timp si

instabilitate pe bursa, prin masa de falsi actionari pe care o confectionati politic? Pina acum nu prea ne-ati onorat cu clarificarile.

De ce ar trebui sa cedam gratis o parte din activele noastre la BCR, Petrom, CEC si ce o mai urma, unui numar de compatrioti care au singurul merit ca s-au aflat la locul potrivit, la momentul potrivit? A, „au contribuit prin munca lor la succesul firmelor respective"? Asa o fi, dar pentru asta au primit salarii (intimplator, nu mici); contractul lor de munca nu stiu sa fi prevazut clauze de

improprietarire. Daca asta e principiul pe care se merge, atunci de miine toti sindicalistii ar trebui sa ceara cite o felie din firma unde „contribuie" si s-o duca acasa.

Ca sa nu mai vorbesc de restul angajatilor din sectorul public: profesorii sa plece cu 8% din bancile si ferestrele scolii, asistentele medicale cu 5% din aparatura, iar functionarii din primarii sa ia cite o bucata de strada, de parcare, cite o banca din Cismigiu, pe unde a contribuit fiecare, ce mama ma-sii.

Mai ales ca nu toti amarastenii au avut voie (si bani) sa cumpere in mod egal actiuni subventionate. Cel putin la BCR limita a fost in functie de pozitia in ierarhia bancii: cu cit mai sus, cu atit mai multe. Astfel ca unii mai maruntei isi vor inzeci, e adevarat, suma investita, dar cum acesta era mica, isi vor lua probabil frigider sau vreun Logan.

|nsa sefii acestor institutii de stat, majoritatea numiti politic, vor incasa bani buni. De exemplu, domnul Florin Georgescu, fost ministru de finante si actual viceguvernator al BNR.

Dupa ce a dat gauri in bugetul national si a lasat tara pe butuci (va amintiti cum am trecut pe linga colaps financiar in 1998-99, cind am achitat datoriile epocii Vacaroiu-Georgescu?), devenind astfel multi ani indezirabil pentru partenerii financiari internationali ai Romaniei, a fost plantat in Consiliul de Administratie al BCR inainte de privatizare.

Pentru aceasta prestatie inteleg ca binemerita acum de la patrie o pleasca de citeva sute de mii de euro, cit a scris presa ca face cistigul sau net din morisca cu actiunile. La el sau la dumneavoastra n-o fi mult, dar la unul ca mine, este.

La fel sta treaba cu hipercompetentii de la conducerea Petrom, operatorul national petrolier, astfel incit imediat ce le-a luat OMV friiele din mina profitul a crescut de citeva ori. Guvernul ar trebui sa-si vina rapid in fire si sa inceteze sa mai rascheteze bani de pe spinarea majoritatii pentru a-i pasa unei minoritati relativ instarite de actuali sau fosti lefegii la stat.

S-o lase balta cu distribuirea de actiuni catre angajatii Petrom (si CEC), ce reprezinta o batjocura la adresa investitorilor onesti la bursa, care si-au asumat riscuri si carora acum li se fura din buzunar prin politica de imparteala de parastas, ce trage pretul in jos.

Iar la BCR, unde raul e deja facut, sa-i lase (sau chiar sa-i incurajeze) pe cei de la Erste, noii proprietari, sa vidanjeze piata de actiunile parazite distribuite anii trecuti, inainte de cotarea bancii pe bursa, la un pret cit mai apropiat de cel artificial la care s-a facut vinzarea.

Altminteri, in dispretul regulilor de piata pe care le cintam atita pe la simpozioane, citeva zeci de mii de romani vor avea in buzunar dovada clara ca in Romania capitalista cea mai buna sursa de profituri ramine tot pixul unui ministru.