Stupoare si revolta la democrati. O sala de liberali a ras la un pamflet destinat lui Traian Basescu. Nimeni nu i-a luat partea presedintelui, nimeni nu a infierat deviationismul de dreapta al vorbitorului. Imediat, Emil Boc s-a imbatosat in scaun si a decretat ritos ca asa ceva este inadmisibil.
Cu cateva zile inainte, aceeasi poveste, alte personaje. tinta - Calin Popescu Tariceanu. Combatantii erau pedisti din noua generatie. Pe fond, cele doua episoade sunt similare. Fiecare tabara s-a vazut lovita in ce are mai de pret: simbolul sau politic.
Doua simboluri, o Alianta. Din pacate pentru ei, o alianta care sta sa crape. Loviturile pe care si le aplica liberalii si democratii de doua saptamani incoace prevestesc pentru Alianta D.A. soarta CDR.
Ca si atunci, partenerii principali par ca nu se mai suporta, iar la mijloc sta Traian Basescu. Suspiciunile de tradare, care au aparut insa de aceasta data, sunt fara precedent in istoria zbuciumata a Aliantei.
Acuzatiile reciproce erodeaza incet si adanc increderea celor doua formatiuni, facandu-le sa-si doreasca orice alta mezalianta in locul casniciei in care sunt prinsi.
Miscarile par haotice si de-o parte, si de alta. Liberalii incearca sa scape de sub tutela mediatica a democratilor. Nu le pica deloc bine sa fie perceputi ca un partid de mana a doua, cu un lider-marioneta, jucat din sfori de la Cotroceni.
La randul sau, Traian Basescu speculeaza cat poate aceasta slabiciune, trimitand din cand in cand purtatorii de vorbe sa-i mai aplice premierului o corectie, nu cumva sa uite cine l-a pus in fruntea guvernului. In timpul asta, PD pare ca s-a lamurit si isi deschide drum spre noi colaborari.
Democratii si-au lovit frontal partenerii de Coalitie, dosind pana acum o intelegere parlamentara cu pesedistii. I-au dat drumul pe piata exact in ziua in care, la Timisoara, Traian Basescu devenea tinta batjocoririi publice.
In aceste conditii, se alimenteaza zvonurile despre o posibila colaborare intre PD si partidele de opozitie, PSD si PRM, privind votul la o motiune de cenzura, mai ales ca, acum, pesedistii s-au facut, din nou, frati cu peremistii in bancile parlamentare.
Motiunea anuntata de cele doua partide ar putea avea un final neasteptat, care sa duca la schimbarea actualului guvern. Va fi doar o victorie de moment. Un nou premier ar fi desemnat tot din randul liberalilor, ceea ce nu ar schimba situatia actuala.
Traian Basescu ramane si el in postul lui si e putin probabil ca-i va indragi pe liberali ceva mai mult dupa o eventuala schimbare de guvern.
Se vorbeste insistent de un guvern de Uniune Nationala, in care sa intre toate partidele, dar oare cum ar arata un Executiv in care sa fie la un loc PSD, PC, UDMR si PRM, alaturi de PD?
Privita in perspectiva, situatia este oarecum fara iesire. Chiar si niste anticipate acum nu ar face altceva decat sa reediteze parlamentul actual, poate cu o mica schimbare in zona PNG.
Dar, in rest, raportul de forte ar fi cam acelasi, deci si blocajul care tocmai se contureaza. Pentru politicieni, acesta ar fi un prilej sa arate ca nu au fost trimisi degeaba in Legislativ si ca, atunci cand e sa aleaga intre stabilitate si orgolii, aleg stabilitatea.
Din pacate, ieri, liberalii au continuat atacurile prin alte doua voci. Continuand asa, nu vom mai discuta despre cine isi asuma integrarea ca victorie politica. Vom discuta cine este responsabil de dezintegrarea interna.
