Sambata 6 mai s-a desfasurat la Bruxelles in Cartierul European, pe o vreme frumoasa si insorita, ziua Europei. Sute de oameni fericiti ca in sfarsit e cald si ca, in curand vin vacantele, pregatiti sa aleaga dintre sutele de oferte turistice prezentate de standurile tarilor prezente.
Fiecare tara si-a expus cu mandrie steagurile, a scos cele mai frumoase pliante si, ca sa ademeneasca lumea, au inceput sa gateasca mancaruri traditionale cu mirosuri care mai de care mai ispititoare.
Nu trebuia sa ratacesti mult pana sa simti mirosul atat de cunoscut si de drag de mititei. Coada interminabila, caldura mare. Dar, surpriza ! Mititeii nostri s-au europenizat. Au forma unui hamburger si par foarte duri. Arata uscati si nu mai au nici un haz. Cel putin pentru mine care ratacesc prin zona, incercand sa identific printre cei aflati prin preajma, romanii ‘mei’. Nimic.
Nici o vorba de acasa. Doar oameni carora le e pur si simplu foame. La doi pasi, standul Romaniei. Oale de lut decorate traditional, costume populare, pliante facute din hartie de cea mai buna calitate, cu un mare accent pe biserici si monumente arhitecturale si istorice, nivel european, ce mai !
In spatele meselor elegant imbracate in uriase drapele romanesti, multi oameni cu aere importante. Fiecare se agita, se plimba de colo colo cu hartii in mana. Oamenii trec timizi prin fata standului, nestiind exact daca standul e inca in curs de organizare sau daca pot sa intrebe amanunte. Cei mai multi pleaca fara macar sa incerce sa abordeze pe cineva.
La drept vorbind, odata ajuns in fata standului, devine greu sa te hotarasti pe care dintre cele 10 persoane de acolo sa le intrebi cate ceva : pe cele 4 tinere imbracate prea gros pentru a se mai bucura de orice altceva inafara de o sticla de apa ? Pe vreunul dintre domnii care stau cu mainile in solduri cu privirile pierdute departe in multime ?
Alternativa e sa te intorci spre scena, unde un grup canta si danseaza o frumoasa melodie populara romaneasca. Artistii par nefericiti. Se misca si canta fara nici un chef, pe fata li se citeste doar dorinta de a scapa mai repede de corvoada. Nici un pic de bucurie, nici macar curiozitatea de a privi in jur. Isi fac « numarul » ca la o repetitie de rutina.
Sunt oameni destul de in varsta care le-au vazut deja pe toate si nimeni si nimic nu-i mai impresioneaza. S-au adunat cativa romani in jur. Stau in grupuri mici, departe unii de ceilalti ca si cum le-ar fi frica sa nu se molipseasca de vreo boala ingrozitoare.
Programul romanilor se termina si dupa 5 minute de pregatiri, intra bulgarii : un grup frumos de 20 de tineri care canta din tot sufletul pentru cei prezenti. Iti zambesc si iti comunica toata placerea lor de a fi acolo prin programul lor cu adevarat artistic. Lumea se imbulzeste. Belgienii si toate celelalte natii se apropie curiosi atrasi de buna dispozitie generala.
Pliantele Bulgariei se inmultesc in mainile trecatorilor. Se incing hore, lumea fredoneaza si danseaza, atmosfera de veselie si de infratire.
La standul Romaniei persoanele importante de acolo misuna in continuare. Nu-i atinge nimic si nu se opresc nici o clipa pentru a vedea diferenta dintre cele doua tari aflate la egalitate dpdv politic al UE.
As vrea sa merg la ei si sa ii intreb DE CE ? De ce mititeii nostri, simbolul mancarii romanesti de atata vreme au devenit rotunzi si fara gust ? De ce ospitalitatea noastra proverbiala a devenit o atitudine indiferenta si dispretuitoare ?
De ce noi, spre deosebire de oricare dintre celelalte tari prezente care aveau 3 oameni la stand, avem 10 oameni lipsiti de prestanta si profesionalism ?
Hotarasc sa plec fara a intreba toate astea. Sunt sigura ca nu ar fi inteles nimeni nimic. Ca as fi fost doar privita din cap pana in picioare, pentru ca cei aflati acolo pentru promovarea imaginii Romaniei, platiti pentru asta, sa se hotarasca, daca hainele mele sunt de destul de buna calitate si bun gust pentru a merita efortul sa deschida gura sau nu.
din Bruxelles, I.L. Constantinescu
