Bun, si? Spectaculoasa, iesirea lui Stolojan pare totusi fara finalitate. Cu putin ghinion, vremurile lucreaza impotriva lui. Cit despre oameni, nu mai vorbim.
Mesajul lui Stolojan catre liberali este clar: schimbati-l voi pe Tariceanu din partid, nu asteptati minuni de la Cotroceni. Cum? Iata marele mister. La centru, corul tot mai vioi de patricieni inabusa micul grup neomogen de disidenti. Sa presupunem ca si alti lideri din teritoriu dorm cu poza lui Stolojan sub perna. Au ei curajul s-o recunoasca public? Fireste ca nu.
Dintr-un motiv simplu: Tariceanu are piinea si cutitul guvernarii, imparte functii si sinecuri. Ca si in cazul Nastase, baroneii mici si mari se tem sa-l conteste cita vreme este sef de partid si de Guvern si are de impartit felii de cascaval. Si apoi, Romania este tara oportunistilor si a tradatorilor adevarati, a politicienilor marunti, jigniti sa moara pentru o idee.
Teoretic, demersul lui Stolojan ar putea avea o singura finalitate. Anume sa creeze o masa critica in partid, astfel incit Delegatia Permanenta sa-i retraga premierului sprijinul politic. Varianta cu sanse aproape zero. Dar stim ca petrolul face minuni, iar putina energie poate rescrie istoria unui congres.
Iesirea lui Stolojan a fost pregatita din timp. Insusi seful statului i-a netezit calea, punind in discutie in mod public legitimitatea lui Tariceanu la virful PNL. Cum Romania mai este si tara peretilor cu urechi si tavan de sticla, s-au gasit destui care sa-l fragezeasca preventiv pe Stolojan in avintul sau liberal.
Asa a descoperit Mugur Ciuvica afacerile familiei, asa s-a trezit Gusa sa-l improaste cu „banii negri ai Securitatii", asa le-a venit unor liberali ideea sa-l treaca pe lista neagra a lustrabililor. Ultimele lovituri preventive impotriva lui Basescu si a PD au avut la baza tot certitudinea ca, mai devreme sau mai tirziu, Stolojan va suna goarna rascoalei impotriva lui Tariceanu si a lui Patriciu.
Cu siguranta, Stolojan si-a clarificat problemele legate de trecut ca sa se poata ocupa de viitor. Este de asteptat ca Stolojan si Basescu sa declanseze un atac concertat impotriva politicilor guvernamentale sub Tariceanu, pentru a-i subrezi la maxim pozitia si pentru a incuraja rascoala in partid. Momentul chemarii la lupta a fost ales insa complet neinspirat.
Ghinionul lui Stolojan este hernia lui Basescu. Aproape ca a ratat lovitura mediatica, toata atentia fiind monopolizata de vertebrele presedintelui. Apoi, vestea buna pentru Tariceanu ar putea fi chiar vestea proasta de la Bruxelles. Aminarea anuntului privind data oficiala a aderarii obliga la refacerea strategiilor politice sau la inghetarea lor pina mai spre toamna.
Premierul are iarasi un noroc macabru. Dupa inundatiile de anul trecut, Tariceanu risca sa ramina premier, salvat fiind din nou de o mica nenorocire.
