Copii legati de patuturi, impachetati din cap pana-n picioare in cearsafuri, ca in camasi de forta, ce provocau rani deschise pe corp. Copii cu maini si picioare strambe din cauza inutilizarii si atrofierii.
Copii care isi muscau degetele de la maini si antebratele, lasand in urma parti sangerand sau cotoare in locul degetelor. Acestea sunt doar cateva cazuri cutremuratoare, relatate in Raportul "Suferinte ascunse - Izolarea si abuzul la care sunt supusi nou-nascutii si copiii cu dizabilitati din Romania".
Documentul a fost facut public, ieri, cu o saptamana inainte de raportul UE privind aderarea Romaniei, si este realizat de Mental Disability Rights International, un ONG american.
Tot felul de gagaiti si repeziti guvernamentali au inceput sa spuna ca acest raport, citat si de celebrul "New York Times", face parte din ciclul presiunilor americane de reluare a adoptiilor internationale. N-au ratat ocazia de a spune ca in institutiile de protectie a copiilor totul e schimbat, totul e curat, totul e roz.
Situatia are insa pete negre, pe care, din '90 incoace, guvernantii fesenisti, pedeseristi, cederisti, pesedisti si DAisti nu sunt in stare sa le curete.
Orfelinatele s-au inmultit pe vremea lui Ceausescu precum fabricile si uzinele din cauza politicii de crestere a natalitatii prin interzicerea avorturilor si lipsa metodelor de contraceptie.
Mamele isi lasau copiii in grija statului, fie din cauza saraciei, fie pentru ca ii nasteau subdezvoltati si bolnaviciosi, iar doctorii erau trasi la raspundere daca micutii mureau dupa ce erau dusi in familie.
In marile institutii de ingrijire a copiilor fara parinti mai sunt acum in jur de 29.000 de suflete. Directivele europene cer ca orfanii sa fie scosi din orfelinatele sau spitalele-mamut si dati in grija asistentilor maternali profesionisti sau protejati in casute de tip familial.
La noi, in ultimii ani, rata de scoatere a copiilor nimanui din institutiile tip Gostat e de circa 6 la suta. Un ritm de melc mioritic. Mentinerea acestor copii in institutii improprii si abuzive face ca ei sa fie condamnati pe viata la izolare de societate.
Unii copii, in loc sa aiba parte de protectie, sunt sortiti sa lupte pentru viata in adevarate lagare. Actualul secretar de stat pentru protectia drepturilor copilului nu neaga dezastrul prezentat in raportul americanilor.
Ba, mai mult, recunoaste ca a cunoscut personal aceasta situatie, dar ca nu mai e de actualitate intrucat s-a rezolvat. Nu e nimic vechi, asa cum spune oficialul guvernamental. Totul s-a petrecut dupa ce a intrat in vigoare mult laudata Lege privind protectia drepturilor copilului.
S-a petrecut dupa ce Romania era apreciata, in rapoartele de tara, in legatura cu progresele facute in sistemul de protectie a copiilor. S-a petrecut acum un an si cateva luni si a fost ascunsa cu nerusinare.
Ani de-a randul, guvernantii au bagat sub pres realitatile din orfelinate. N-a existat niciun demnitar care sa faca rapoarte privind insulele de inumanitate din centrele de plasament. N-a existat niciun demnitar care sa demisioneze din cauza insuccesului de a pune la punct sistemul.
Au ajuns strainii sa ne guverneze prin rapoarte, iar noi sa rezolvam doar situatiile semnalate de ei. Cei care ascund suferinta minorilor sunt niste bestii, din pacate oficiale, iar peste cateva zile nu e de mirare sa aflam din alte rapoarte de chinurile copiilor romani.
