La marginea Bacaului, Agentia Nationala pentru Locuinte (celebrul ANL, de la care Adrian Nastase astepta sa-i lustruiasca imaginea de social-democrat si care a sfirsit prin a-l imbogati pe Miron Mitrea) a reusit o performanta catastrofala: sa construiasca un cartier pe o punga de gaze, care poate exploda in orice clipa.

Cele 200 de case din cartierul Gheraesti trebuiau terminate inca din primavara lui 2002. Birocratia si neseriozitatea constructorilor, dupa cum acuza beneficiarii, au impins termenul de finalizare pina la sfirsitul anului 2003. In luna octombrie a acelui an a avut loc insa un incident care a aruncat in aer intregul proiect.

Un muncitor care incerca, in buna traditie de pe santierele romanesti, sa-si incalzeasca o cutie de conserve la flacara unui arzator de sudura, a fost la un pas sa moara carbonizat din cauza unei scurgeri masive de gaze care a provocat un incendiu de proportii. Atunci s-a descoperit ca sub cele 18 hectare de teren alocate cartierului Gheraesti se afla o mare acumulare de gaze naturale.

In mod normal, in acel moment proiectul trebuia abandonat, iar cei ce platisera deja bani pentru viitoarele lor proprietati sa fie despagubiti de catre firma sau institutia in responsabilitatea careia s-a aflat efectuarea studiului geotehnic si care ar fi trebuit sa stie dinainte de a incepe excavarile ce se afla in subsolul zonei.

Normalitatea este insa un lucru rar pe aceste meleaguri, astfel ca pina in ziua de azi nimeni nu a fost in stare sa transeze problema. Nu a fost pus un diagnostic fara echivoc asupra provenientei gazelor, nu a fost gasit nici un vinovat si, evident, nimeni nu vrea sa scoata bani din buzunar pentru ca aceasta situatie sa fie rezolvata.

Socant este insa ca 20 de familii, care apucasera sa-si vinda vechile locuinte in momentul semnarii contractului cu ANL, nu au avut cale de intoarcere si s-au mutat in cartierul care sta pe o bomba cu gaze, asumindu-si riscul de a locui in case pe ale caror pereti scrie „fumatul interzis", printre tevi la capatul carora ard flacari, singura metoda gasita de Distrigaz pentru a controla emanatiile.

De trei ani incoace, in cartierul de la marginea Bacaului se poarta un razboi aprig si grotesc. Detaliile lui le puteti citi pe larg in aceasta editie a ziarului nostru.

Pe de o parte, cele 20 de familii incearca disperate sa supravietuiasca unei aberatii.

De cealalta parte, Primaria, ANL-ul, firmele de constructii si cea care ar fi trebuit sa intocmeasca studiul geologic (conectate la reteaua de afaceri a fratilor Sechelariu) fac tot ce le sta in putinta pentru a evita sa-si asume raspunderea, desi este evident ca una sau mai multe dintre institutii sau firme a gresit major. Romania este un fel de Gheraesti la scara mare.

Zilnic, in orice oras si sat din tara se consuma mii de astfel de conflicte, unele pe viata si pe moarte, altele minore ca miza, dar la fel de epuizante, intre cetateni sau firme si stat. La jonctiunea dintre privat si stat sar scintei in fiecare secunda. Iar vinovati sint acei demnitari sau functionari din institutiile publice care isi fac treaba prost sau necinstit.

Cartierele ANL sint o afacere publica. Si daca exista firme private care au gresit, numai institutiile statului le pot obliga sa remedieze pagubele sau sa plateasca pentru ele.

Functionarii care gestioneaza prost rezolvarea problemei de la Bacau au frati in ministerul Apararii, care au hotarit ca anumiti generali si colonei sint mai cu mot decit ceilalti militari si pot fi scosi la pensie astazi pentru ca a doua zi sa fie reangajati, pe aceleasi pozitii, ca functionari civili si sa incaseze in acelasi timp si pensie, si salariu.

Din tagma lor fac parte si ceilalti ministri din guvern care tac milc in fata unei discriminari evidente intre ofiterii de lux si pensionarii obisnuiti.

Este doar un exemplu, tratat pe larg de saptaminalul Prezent in numerele trecute. Alte citeva mii se vad cu ochiul liber, oriunde te-ai uita. Am fi tentati sa credem ca toata aceasta forta negativa, care se acumuleaza la imbinarea dintre interesul cetateanului sau afacerea privata si stat, va plesni intr-o zi cu violenta si va schimba lucrurile pentru totdeauna. Din pacate, nu avem motive sa speram ca asa se va intimpla.

Birocratii si politicienii care numesc sefii institutiilor publice au in comun dezinteresul fata de omul de pe strada si interese de parazitare a afacerilor private, care s-au intrepatruns intr-o asemenea masura incit alcatuiesc un blindaj aproape indestructibil. Nu exista multe lucruri facute in Romania sa reziste pe termen lung si gindite cu o ingeniozitate aproape de perfectie.

Dar alianta birocratilor este in mod cert unul dintre ele. Poate cel mai greu de demolat. Solutia va veni doar intr-un timp foarte lung, pe masura ce regulilele pe care le va aduce Uniunea Europeana si care acum stirnesc risul dispretuitor al celor ce urmeaza sa le aplice, vor prinde radacini si vor fi internalizate de noile generatii.

Daca asta ne va lua 20 sau 100 de ani, nimeni nu cred ca se incumeta sa parieze. Pina atunci, nu ne ramine decit sa stringem din dinti, eventual sa injuram printre ei, in fata tuturor aberatiilor pe care statul si armata sa de plosnite ni le servesc pe tava. Bomba pe care sta Romania o reprezinta indolenta si necinstea multor angajati din institutiile publice. Iresponsabilitatea lor ne arunca in aer, in fiecare zi, sperantele de mai bine.