In Romania traiesc in mod legal circa 60 de mii de cetateni straini, cei mai multi din Turcia, Republica Moldova, China si tarile arabe.

Un studiu prezentat joi de Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturala arata ca tara noastra nu are o politica coerenta in domeniul promovarii drepturilor cetatenilor straini, lipsa programelor de formare profesionala, a drepturilor politice ca si atitudinea adesea ostila a majoritatii fiind principalele probleme ale imigrantilor din Romania.

"Chinezii sunt intimpinati cu reticenta inca de la aeroport. Ei sunt tratati de sus si pusi sa astepte foarte mult inainte de a li se permite intrarea in Romania". "La piata, unde facem afaceri, ni se dau amenzi mari pentru fel de fel de lucruri, dar mai mari decit pentru arabi, spre exemplu".

Declaratiile apartin unor cetateni chinezi din Romania si sunt cuprinse in raportul "Necunoscutii de linga noi", prezentat joi de catre Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturala din Cluj.

Raportul, primul de acest gen din Romania, abordeaza situatia imigrantilor din tara noastra oferind date statistice si informatii despre cine sunt acestia, cum le sunt respectate drepturile si ce fel de politici ar trebui sa promoveze statul roman pentru mai buna lor integrare.

Conform CRDE, aproape 60 la suta dintre refugiatii care ajung in Romaniai nu au avut niciun fel de experienta profesionala in tara de origine, astfel ca sansele de integrare pe piata muncii sunt aproape inexistente.

De asemenea, programele de calificare profesionala destinate strainilor lipsesc aproape cu desavarsire, lucru care face imposibila angajarea pentru multi dintre ei.

In ceea ce priveste accesul la servicii de sanatate publica, strainii care contribuie la fondul asigurarilor de stat beneficiaza de aceleasi drepturi ca si cetatenii romani.

In schimb, cetatenii straini afirma ca accesul lor la aceste servicii se face greoi, iar in plus nu au nici acces la invatamantul superior in aceleasi conditii cu cetatenii romani.

Legislatia in vigoare prevede ca strainii pot intra in sistemul public de educatie doar in regim cu plata, cu exceptia celor care beneficiaza de burse din partea statului roman.

De asemenea, un alt inconvenient pentru cetatenii straini il reprezinta faptul ca nu au drepturi politice nici macar la nivel local. Nici cei care au ramas in Romania pentru mai multi ani sau care si-au stabilit domiciliul aici nu au drepturi politice, cu toate ca acest lucru este recomandat si de Consiliul Europei.

"O alta problema majora cu care se confrunta cetatenii straini e legata de perioada de acomodare si integrare care, pentru cei mai multi dintre ei, e ingreunata din cauza faptului ca ei nu cunosc limba si, in plus, intampina atitudinea negativa pe care majoritatea romanilor o au fata de ei", a declarat Monica Robotin, unul dintre autorii raportului "Necunoscutii de linga noi".

O alta concluzie a raportului este aceea ca participarea imigrantilor la

procesul de dezvoltare sociala si culturala este redus, cel mai

vizibil impact fiind in plan economic. Acesta este si motivul pentru care

imigrantii sunt putin prezenti in discursul public, iar atunci cand sunt

mentionati, imaginea conturata este una mai degraba negativa.

Numarul cetatenilor straini de pe teritoriul Romaniei a ajuns, in septembrie 2005, la 60.705. Dintre acestia, doar 5,2 la suta au obtinut sedere permanenta, cei mai multi (70,4 la suta din total) avand sedere temporara.

De asemenea, doar 11.660 de straini, adica 19,2 la suta, erau la studii sau erau integrati intr-un program de formare profesionala.

Mai bine de jumatate dintre cetatenii straini din Romania (31.698) locuiesc in Bucuresti, iar pentru 15,7 la suta din total, desfasurarea de activitati comerciale reprezinta principalul scop pentru care au venit aici.

Casatoria cu un cetatean roman, reintregirea familiei sau frecventarea unei forme de invatamant universitar sau preuniversitar sunt alte motive pentru care multi dintre cetatenii straini au ajuns in Romania.

Aproape 60 la suta dintre refugiatii care ajung in Romaniai nu au avut niciun fel de experienta profesionala in tara de origine, astfel ca sansele de integrare pe piata muncii sunt aproape inexistente.