Alegerea lui Giorgio Napolitano ca presedinte al Italiei incununeaza, daca se poate spune asa, cotitura spre stanga marcata de succesul in scrutinul parlamentar al coalitiei conduse de Romano Prodi.
"Stanga ocupa acum toate parghiile institutionale ale statului", s-a plans Berlusconi, afirmand ca aceasta situatie "nu reprezinta vointa poporului". Pana la urma insa, vrand-nevrand, trebuie sa ia act de aceasta situatie.
Nicicand pana acum in lumea occidentala un fost comunist nu a fost desemnat sa ocupe functia cea mai inalta in stat, cele intamplate in Italia constituindu-se intr-o premiera politica absoluta.
Amintind de "regulile bizare ale jocului politic italian si personajele sale si mai bizare", cotidianul german "Berliner Zeitung" descrie alegerea lui Napolitano ca "o capodopera in materie de lucratura politica".
Nu trebuie insa uitat ca in Italia functia de presedinte este mai mult formala. Pe de alta parte, Napolitano face parte din comunistii reformati grupati in Partidul Democratilor de Stanga, care a rupt cu marxismul.
Desi orientat spre stanga din frageda tinerete (in plin razboi, in 1942, cand avea 17 ani, a creat un grup antifascist care a luat parte la numeroase actiuni de rezistenta), intrand in 1945 in Partidul Comunist, unde a ocupat pozitii importante, s-a remarcat dintotdeauna prin atitudinile sale moderate.
A jucat un rol important, alaturi de Enrico Berlinguer, in criticarea pozitiei hegemonice a PCUS in miscarea comunista si a fost unul dintre promotorii curentului numit "eurocomunism".
Pregatirea sa umanista (s-a numarat printre admiratorii filozofului crestin Benedetto Croce) i-a atras o unanima pretuire, ceea ce a facut sa fie invitat pentru a tine conferinte la prestigioase institutii de cultura din Marea Britanie, Germania, si lucru fara precedent in epoca respectiva, in SUA, unde a vorbit la
Harvard si Yale. El a dat numele sau asa-numitei "linii Napolitano" care preconiza o atitudine leala fata de NATO. Membru al Camerei Deputatilor decenii de-a randul, a fost ales in 1992 presedinte al ei - toate aceste pozitii si calitati atragandu-i porecla de "printul rosu".
