Pe 12 decembrie 2004, viitorul presedinte si viitorul premier isi strangeau mainile cu putere, razand increzator spre multimea ce sarbatorea victoria lui Traian Basescu la prezidentiale. Ce gandeau cei doi in acea noapte despre viitorul lor comun este imposibil de spus. Nu cunoastem mintile celorlalti oameni, insa le putem deduce intentiile din actiunile si declaratiile ulterioare.

In plin razboi personal si institutional intre presedinte si premier (uneori cu desfasurari comice, cum a fost refuzul lui Basescu de a-l primi pe Tariceanu la Spitalul Elias), suntem siguri ca pe 12 decembrie 2004 nu-si doreau acelasi lucru.

Partenerii au devenit peste noapte adversari intr-un joc de suma nula, in care au fost utilizate teme de interes general ca anticoruptia si decomunizarea, institutii vechi sau nou create, presedintia, guvernul, parlamentul, Parchetul General, serviciile secrete, CNSAS, comisiile pentru cercetarea crimelor comunismului.

Ce anume i-a ostilizat, atat de repede dupa scrutinul din 2004, care-i miza pentru mobilizarea atator resurse umane si institutionale?

Un raspuns il gasim in interdictia constitutionala impusa presedintelui de a actiona ca un premier in conditiile in care premierul a refuzat rolul repartizat, de brat "executiv" al lui Traian Basescu. Declaratiile prezidentiale din prima luna de mandat erau un fel de "table ale legii" pentru executiv.

Astfel, el a transat public premisele relatiei cu premierul, pe care a incercat sa o organizeze astfel incat sa fie implicat in actul de guvernare: intalnirile de miercuri de la ora 5.00, deplasarile intempestive la guvern, uneori in absenta lui Tariceanu, anunturile publice ca l-a informat pe seful executivului asupra unor chestiuni ce tineau de competenta acestuia.

Toate acestea testau disponibilitatea premierului de a colabora cu presedintele din pozitia de dominat, obligandu-l sa actioneze potrivit unor strategii elaborate in acord.

Regretul ca l-a numit in functie este o confirmare a rezistentei lui Tariceanu la scenariul construit de Basescu, dar si un gest care tradeaza frustrarea sefului statului lipsit de orice parghii executive, cu exceptia ministilor PD, dar raspunzator in fata populatiei pentru performantele guvernului.

Presedintele se afla in situatia barbatului care se crede casatorit cu femeia care nu-l merita, ba chiar mai mult, nu-l asculta si-l insala.

Razboiul este, in egala masura, si rezultatul unei coliziuni intre doua puteri, cea oficiala a lui Traian Basescu si cea informala a intereselor politico-financiare aflate in spatele PNL, unde, daca am trasa o harta, am descoperi personaje din aproape intreg spectrul politic si din zona afacerilor, cu scopuri aparent divergente, putere al carei nume simbolic este Calin Popescu-Tariceanu.

Capatul de ata Dinu Patriciu leaga numele lui de al actualului premeir, dar si de al fostului, Adrian Nastase, de Verestoy Attila, Dan Voiculescu, chiar si de Sorin Ovidiu Vintu.

In 2004, Traian Basescu a ajuns sa fie sustinut la prezidentiale de PNL in urma unor aprinse dezbateri in interiorul partidului, Dinu Patriciu, amic politic si de afaceri al premierului nominalizat Calin Popescu-Tariceanu, fiind liderul unui curent de opinie favorabil unei aliante postelectorale cu PSD.

Basescu a primit totusi sustinerea PNL, poate nu integral, in virtutea protocolului Aliantei D.A. Protocoalele se fac si se desfac in functie de interesele de putere ale partidelor.

Exista doua explicatii posibile: fie intre Traian Basescu si PNL a fost incheiata o intelegere privind intangibilitatea penala a afacerilor liberale, in special ale lui Dinu Patriciu, ori liberalii au mizat pe faptul ca viitorul presedinte nu va avea curajul sa se atinga de ei.

seful statului nu a raspuns insa acestor asteptari, dimpotriva. In ianuarie 2004, intr-o serie de interviuri, rostea pentru prima data cuvintele magice "grupuri de interese" si "anticipate". Instinctul de animal politic zgandarit de informatiile primite de la serviciile secrete i-a dictat lui Traian Basescu sa loveasca primul.

In concluzie, presedintele si-a dorit un premier ascultator, care sa intoarca spatele prietenilor politici si de afaceri, iar premierul a sperat ca Basescu va fi un presedinte care inchide ochii. Razboiul e in plina desfasurare.