In urma cu 40 de ani, marele "carmaci" al Chinei comuniste, Mao Zedong, lansa Revolutia Culturala, o epoca de teroare ce a durat un deceniu si a lasat in urma milioane de victime, o generatie traumatizata, dar si o mana de nostalgici care mai cred si astazi in idealurile tineretii lor, mai ales ca responsabilii de partid nu au avut niciun interes sa faca lumina pe deplin asupra acestei perioade tenebroase.
Sub pretextul ca "reprezentantii burgheziei" s-au infiltrat la toate nivelurile in structurile Partidului Comunist, Mao a dezlantuit, la 16 mai 1966, o "vanatoare de vrajitoare", asmutind tineretul si muncitorii contra elementelor "deviationiste", termen destul de vag incat sa permita nenumarate abuzuri.
Adevaratul scop al lui Mao era lupta pentru putere, el vizand sa-si inlature pe fondul acestei miscari principalii rivali politici, printre care si pe seful de atunci al statului, Liu Shaoqi.
In mai putin de doua saptamani aparea prima organizatie studenteasca de Garzi Rosii, iar pana in august, in miscare se inrolasera peste un milion de studenti, tarani, soldati si muncitori, care aveau in permanenta asupra lor "Carticica rosie" ce cuprindea preceptele lui Mao.
"Garzile Rosii erau ca o armata divina, eram cu totii soldatii presedintelui Mao", isi aminteste Lu Lian, care avea 20 de ani cand s-a alaturat miscarii.
Reeducare la tara
Comitetul central de partid traseaza obiectivul principal - "denuntarea celor patru vechituri - vechile idei, vechea cultura, vechile traditii si vechile obiceiuri".
Este epoca delatiunilor, oamenii fiind dati pe mana garzilor la cel mai mic semn de abatere de la ideologia maoista. Un contact cat de mic cu Occidentul era motiv suficient pentru a fi denuntat ca tradator, dar alteori era suficient un gest, o greseala in redarea unui caracter chinezesc de importanta simbolica sau pacatul de neiertat de a nu fi amplasat cat mai sus pe perete portretul lui Mao.
Victimele erau batute, violate, torturate si ucise, in timp ce armata lui Mao distrugea fara mila temple seculare, antichitati nepretuite, dar si carti sau instrumente muzicale.
Mao reuseste sa-si atinga scopul abia in 1968, cand Liu Shaoqi este inlaturat din toate functiile si trimis la inchisoare, unde moare un an mai tarziu. Este momentul in care decide sa preia din nou controlul asupra situatiei, iar milioane de oameni - inclusiv membri ai Garzilor Rosii si intelectuali - sunt trimisi la tara pentru a fi reeducati de "taranii saraci".
