Marti, 16 mai a.c., dupa-amiaza, in Hemiciclul Palatului European din Strasbourg. M-am uitat la ceas si, dupa 12 minute de la inceputul sedintei, Jos? Manuel Barroso (presedintele Comisiei Europene) si Olli Rehn (comisarul pentru Extindere) amintisera de patru ori data 1 ianuarie 2007 ca termen agreat al aderarii Romaniei si Bulgariei.

Si o intrebare, pentru oricare dintre dilematici: sincer, da’ sincer!, daca ati fi fost un inalt functionar european v-ati fi grabit sa dati un cec in alb celor doua state? Exista suficient de multi romani incapabili sa ofere un cec (in alb sau color, simbolic sau propriu-zis) propriei lor tari.

De la o vreme, citind tot soiul de reviste ale presei bulgare, pot spune (demolatoare senzatie de deja vu!) ca rar se intimpla ca vreo tema a lamentatiei nationale de acuitate la Bucuresti sa nu fie pe prima pagina, trasa in alfabet chirilic, si la Sofia. La fel, exista destui bulgari nedispusi sa acorde un cec in alb statului lor.

Asadar, daca sint romani si bulgari suspiciosi la adresa propriului lor stat, de ce nu am admite si existenta unor vest-europeni calibrati pe aceeasi suspiciune?

Raportul prezentat pe 16 mai reprezinta cea mai buna veste pe care puteau s-o primeasca Romania si Bulgaria din partea imensului aparat al UE. Pe scurt, Uniunea s-a angajat sa primeasca doua state cu conditia ca acestea sa indeplineasca un set de conditii - cu totul de bun simt si benefice, in primul rind, pentru statele in chestiune.

Doua reactii am intilnit printre conationalii ce nu-s de acord

cu argumentatia de mai sus. Prima spune ca raportul nu aduce nimic clar, ca vorbeste in termeni de should be / devraient etre / ar putea fi etc. si ca (nici macar!) nu ne separa de bulgari.

Las la o parte ca aceasta tifna vine precumpanitor din partea unor romani care acum trei luni dadeau ca sigur ca noi nu vom adera in 2007, pe cind pentru bulgari bagau mina-n foc ca ah, oh, o sa ne-o ia inainte, leka noci Rumunia! s.a.m.d.

Ei bine, adevarul e mai banal: dl Rehn si cei ce lucreaza pentru firma UE pur si simplu au intuit - era si greu! - ca, daca Romaniei si Bulgariei li s-ar fi promis ferm, acum, in luna mai, admiterea pentru ianuarie viitor, atunci e foarte posibil ca, miraculos, o vacanta sa fi pogorit prin ministerele locale, ca fortele politice autohtone sa se fi contrat pe tema “cine a facut

mai mult pentru aderare” - ca sa nu mai vorbim de rafuielile cu pac-pac pe strada ce ar fi capatat liber la sud de Dunare sau, la nord, de mereu surprinzatoarele pac-pac-uri la televizor dintre dnii Boc si Orban.

In aceste conditii, Rehn & Comisia si-or fi zis: e spre binele lor si, implicit, spre binele nostru sa-i tinem in priza pina in octombrie (cind precis se va da OK-ul final), macar asa sa se concentreze pe ceea ce au de facut.

A 401-a poveste, despre o Romanie second hard

Al doilea tip de ultragiu invocat de romanii (si bulgarii, se intelege) nemultumiti de Raport e: analiza pre-aderare a fost mai lejera pentru cele zece state intrate in mai 2004, de ce atunci aceste criterii drastice tocmai la noi? E aici o saminta de adevar: majoritatea criteriilor invocate acum pentru Romania & Bulgaria nu erau nicicum indeplinite, acum doi ani, de Polonia, Cehia etc.

Liderul liberalilor europeni, Grahan Watson, spunea chiar ca acum 20 de ani, cind Spania si Portugalia au aderat la UE, nici ele nu erau departe rau. De unde atunci aceste pretentii crescute? Ei bine, pe masura se ce apropie de limitele sale naturale, largirea UE presupune o exigenta sporita.

Ca membri - ca maine - ai Uniunii, vom accepta noi insine ca extinderea nu va putea continua la infinit. E foarte probabil ca dupa episodul Romania & Bulgaria va urma o relativ lunga pauza - prilej, poate, si pentru resuscitarea Constitutiei europene, fara de care intreg constructul pan-european e, practic, fara maduva.

In momentul in care aderarea Croatiei, Turciei, Moldovei (sau cine va mai fi) va intra in discutie, criteriile invocate vor fi si mai drastice decit cele ce ne-au chinuit pe noi si pe bulgari.

Si finalul, optimist: aceasta se intimpla sa fie cea de-a 401-a poveste suprapusa din paginile Dilemei & Dilemei vechi. De-a lungul acestor ultimi 8 ani fragmentati in 400 de editii de revista niciodata nu am fost mai sigur - ca in aceasta zi de marti trecuta - ca Romania se (re)intilneste cu Europa vremii sale.

Aceasta e Romania second hard: pentru a doua oara in istoria acestor paminturi, se petrece un eveniment cu implicatii adinci. La 1900 de ani de la cucerirea romana (ce avea sa aduca, treptat, latinitate, crestinism, Lumini etc.), Romania va fi invadata de un alt mega-imperiu european.

In ciuda penibilelor tinguieli ale unora ce viseaza in limba daca, mie mi se pare ca prima invazie ne-a prins bine. Drept care mizez, deschis si cu speranta, si pe cea de-a doua.