Ioana Lupea observa ca Europa nu ne cere stabilitate politica si consens, ci doar continuarea reformelor. Politicienii romani au talentul remarcabil de a decripta pentru opinia publica sensurile nebanuite, chiar inexistente, din cea mai arida scriitura posibila, cum e raportul Comisiei Europene

Doua idei de baza au rezultat in urma raportului de tara care amana decizia privind integrarea la 1 ianuarie 2007, desi necontinute, nici macar sugerate, in documentul cu pricina: imperativul stabilitatii politice si superioritatea fata de Bulgaria.

Campioni ai metatextualismului, politicienii romani au talentul remarcabil de a decripta pentru opinia publica sensurile nebanuite, chiar inexistente, din cea mai arida scriitura posibila, cum e raportul Comisiei Europene. Institutie care se fereste programatic, printr-un tehnicism excesiv uneori, sa lase sa se inteleaga, sa permita interpretari.

Comisia ne transmite direct cateva mesaje explicite: continuati lupta anticoruptie si reforma in justitie, doborati steguletele rosii din domeniile Agricultura si Finante.

In traducere politica la Bucuresti, avem nevoie de solidaritate si de liniste pentru ca executivul sa actioneze energic in continuare, chiar daca nu suntem noi raspunzatori pentru amanare, ci platim esecurile Sofiei. Ambele idei lucreaza la nivelul imaginii in favoarea cabinetului Tariceanu.

Era previzibil ca teoria stabilitatii politice inteleasa ca pace la nivelul majoritatii sa apara in discursul public. Interesant este ca a fost introdusa in forta de PSD, chiar de la tribuna parlamentului: presedintele Mircea Geoana, aparent critic la adresa executivului, ii da o neasteptata mana de ajutor premierului speriat de scenariul rasturnarii din fruntea executivului dupa raport.

In timp ce la Bucuresti se vorbeste despre armonie, desi cazanul puterii clocoteste, opozitia bulgara, de exemplu, a cerut ieri demisia unor membri ai cabinetului pornind de la premisa ca mai bine o schimbare acum decat un raport negativ, urmat de o criza politica la toamna.

Sigur este ca ar fi mult mai grav sa ascunzi sub pres problemele reale (cum este disputa intre minstrii Monica Macovei si Sebastian Vladescu in chestiunea desfiintarii shopurilor de pe frontiera terestra) in numele unei iluzorii stabilitati politice.

Si "capra bulgareasca" joaca pentru Tariceanu potrivit proverbului ca mai usor vezi paiul din ochiul celuilalt, la care ne raportam intotdeauna cu superioritate.

Situatia Bulgariei, mai proasta decat a noastra din cauza criminalitatii organizate si coruptiei, a fost adusa in discutie chiar de premier, care se astepta ca raportul sa faca o diferenta clara intre noi si partenerul de tandem.

Este mult mai usor sa vorbesti despre esecurile celorlalti decat despre propriile tale greseli sau intarzieri, iar cand termenul de comparatie e Bulgaria, impactul public e garantat.

Dificultatile Bulgariei sunt privite de romani ca o revansa istorica pentru ultimii ani cand vecina noastra dispretuita prin traditie (vezi bulgaroii cu ceafa lata) era mai apreciata decat noi la Bruxelles

Stabilitatea politica si Bulgaria sunt doar alibiuri.

Realitatea este ca lupta anticoruptie s-a impiedicat la Parchete parca in asteptarea raportului de tara, ca parlamentarii UDMR pregatesc un proiect de lege prin care modalitatea de numire a procurorilor ar fi schimbata, ca ministrului Flutur ii place mai mult televizorul decat Agentia de plati si ca Sebastian Vladescu este mai preocupat, din motive nestiute, de prelungirea vietii duty-free-urilor

in ciuda recomandarilor comisarilor pentru concurenta si afaceri interne ai Uniunii Europene.