Atit de zbuciumate au fost ultimele saptamini incit parea ca se asteapta doar raportul Comisiei pentru a se regla conturile. Atotstiutorii dadeau ca sigur ca PD voteaza motiunea PSD-PRM si Guvernul cade. Totul parea simplu: UE ne da certificatul de 2007, ne-am rezolvat problema si putem declansa criza.
16 mai devenise piatra de hotar si asta spune multe despre viziunea noastra parohiala despre lume: ne-am inchipuit ca cei de la Comisie nu vor afla ca ne pregatim sa inlocuim un guvern cu care au putut sa se inteleaga, fara sa stim ce punem in loc; ca ne pregatim sa schimbam legea DNA, imediat dupa raportul care lauda DNA; ca ne pregatim sa ne aliem cu extremistii si alte asemenea.
Sigur, e frustrant ca nu ne-au semnalat verde inca de acum, ca mai trebuie sa asteptam citeva luni, in care se pot intimpla multe. Dar, sa fim sinceri: aminarea verdictului e de inteles daca ne gindim la ce s-a intimplat in Romania in ultima vreme.
Dumneavoastra, daca ati fi un tehnocrat de la Bruxelles, si vedeti ca lucrurile chiar se misca in Romania sub presiune (si numai sub presiune), ce ati face daca vedeti ca politicienii de la Bucuresti se pregatesc sa isi dea in cap imediat ce scapa de acea presiune? Ca se pregatesc sa schimbe legile pentru care tu i-ai laudat, imediat ce vor avea certitudinea ca au devenit membri ai clubului, ca
doar de acum inainte vor birfi amical cu ministrii bonomi din Consiliu, in loc sa asculte de tipii plicticosi de la Comisie?
S-au dat multe explicatii marti seara: Comisia vrea sa arate euroscepticilor ca exista o monitozare dura pentru Romania si Bulgaria; nu se putea refuza deschis Bulgaria, asa ca au aminat verdictul si pentru Romania. Or fi si astea partial adevarate, dar eu cred ca Romania a pierdut mentionarea unei date certe, in ultimele saptamini, cind criza politica post-raport parea certa.
Sa fim din nou sinceri: cu totii asteptam raportul si ca inceputul unui spectacol: sa vezi ce-si scot astia ochii acum!
Sint tot mai convins ca ar trebui sa adoptam acel model german prin care un cancelar in functie nu poate fi demis pina ce Parlamentul nu se pune de acord pentru un inlocuitor. Un guvern pleaca doar atunci cind urmatorul e deja gata sa intre in piine.
Daca am avea un asemenea sistem, atunci interminabilele crize ale politicienilor ar afecta realitatea cam cit o afecteaza palavrageala pensionarilor din Cismigiu. Din toate discutiile, scenariile, razboaiele ultimelor saptamini nu ramine nimic.
PSD se aliaza prosteste cu PRM si apoi se razgindeste, unii dau ca sigure negocieri intre PD si PSD dupa ce de citiva ani incoace dau ca sigure negocieri intre PNL si PSD. Motiunea ba nu se depune, ba se depune dar semnatarii ei se roaga sa nu treaca, pentru ca s-ar trezi fie cu alegeri antiticipate, pentru care nu sint pregatiti, fie cu un guvern personal al lui Basescu, pe care il urasc sincer.
Unul dintre putinii pesedisti care are aerul ca stie ce vrea pentru partidul sau, Vasile Dincu, a pus punctual pe “i”: “nu sint nici pentru, nici impotriva unei motiuni. Imi este indiferenta. Daca se va decide ca trebuie sa depunem o motiune, nu ma voi opune, desi nu vad finalitatea unui asemenea demers”.
De fapt, Dincu are dreptate intr-un sens mai larg decit isi inchipuie: intreaga scena politica din Romania din ultima luna e un demers fara finalitate. Cita vreme Constitutia nu ii lasa presedintelui nici un mijloc de interventie, Tariceanu controleaza partidul si o alta majoritate parlamentara este cvasi-imposibila, totul nu este decit o mare trancaneala (ca sa imprumut un termen excelent).
Cind s-o schimba unul dintre acesti trei factori, atunci criza ar putea fi reala si ar putea insemna ceva. Pina atunci, ne puteam lipsi.
Dar a cere Comisiei sa nu ii ia in serios, sa considere in mod deliberat ca ce fac si ce spun politicienii din Romania nu e asa important cum pare, era deja prea mult. Altfel, Comisia ne-a readus la mizele reale ale politicii. Am vazut-o pe Monica Macovei vesela dupa multa vreme. Raportul vorbeste despre utilarea instantelor, succesele PNA, bugetele din justitie, alocarea aleatorie a cauzelor.
Nimic despre prigoana anti-Nastase, drepturile oamenilor coruptilor de sti cind sint tentati (drepturi aparate de Frunda). Nimic despre marile conspiratii dictatorial-basesciene. Asta mi-a adus aminte ca si presa contribuie substantial la marea trancaneala.
Dincolo de dezamagirea ca nu ne ofera o certitudine, raportul este bun pentru Guvern. De la 14 stegulete rosii in 2005 am ajuns la 4 acum. Dar cele ramase ar putea avea efecte dramatice. De pilda, steguletul rosu la agricultura, privitor la agentiile de plati, ar putea insemna incapacitatea de a primi bani comunitari pentru agricultura.
Pe linga intirzierea institutiilor, e si o problema tehnica reala: Romania bate orice record la numarul de parcele care ar trebui inregistrate. In justitie, Comisia spune ca DNA a facut, in citeva luni, mai mult decit fostul PNA, in citiva ani. Ar trebui inchis astfel si subiectul schimbarilor vinturate prin Parlament.
Raportul este o lista cu adevaratele subiecte ale politicii romanesti. Nu spune o vorba despre crizele politice, doar o referinta indirecta: fara presiune, va faceti de cap si o luati razna cum deja va pregateati, asa ca mai stati o tura!
