Fiecare a inteles ce a vrut din raportul de monitorizare al Comisiei Europene. Guvernul l-a privit ca pe un succes, o validare a performantelor sale, umbrit doar de considerente strategice europene care dictau menajarea unei Bulgarii cu probleme grave.

Evaluarea nu este falsa, dar nici completa. Realitatea este intotdeauna mai complexa decat scuzele politicienilor.

Intr-adevar, guvernul Tariceanu a facut mai mult decat toate guvernele anterioare depasind cu mari eforturi o mostenire dezastruoasa, mai ales in domeniul transpunerii in practica a acquis-ului comunitar in agricultura.

Dar aceasta nu inseamna ca nu putea face mai mult. Putea, de pilda, sa evite steguletul rosu de la Finante.

In alta ordine de idei, incapacitatea noastra administrativa cuplata cu incompetenta si inconstienta inaltilor si mai putin inaltilor functionari de stat atinge cote catastrofale, dupa cum s-a vazut in cazul izbucnirii focarelor de gripa aviara din judetul Brasov, gestionat cum nu se poate mai prost de ANSVAS. Chiar ne asteptam sa fim mangaiati pe cap de UE pentru mortaciunile din ograda?

Desigur, bulgarii ne-au tras in jos. Oficialii romani au invatat pe de rost deficientele lor si ne pot explica foarte bine cat de furioasa este Europa pe reforma lor constitutionala si regresul din domeniul justitiei in tara vecina. Auzim de aici impuscaturile bandelor de interlopi de pe strazile Sofiei.

Nu ne indoim ca asa este, dar nici nu putem sa le punem in spinare vecinilor neimplinirile noastre. Si apoi, „Europe oblige”, trebuie sa tinem cont si noi de considerentele politice si strategice europene, chiar daca pe moment ne incurca socotelile.

Cu alte cuvinte, o Bulgarie care aluneca spre un dezastru ireversibil si cade prada retelelor mafiote de la Rasarit nu este pe termen lung in interesul Romaniei.

Or, oficialii de la Bruxelles au vrut sa menajeze guvernul de la Sofia si pentru a impiedica ascensiunea partidului extremist, antieuropean si xenofob care creste deja in sondaje.

Desigur, bulgarii au un lobby mai bun si mai eficient decat al nostru, dar oficialii de la Bruxelles sunt destul de versati pentru a nu se lasa manipulati.

Daca Romania ar fi avut o performanta extraordinara, fara cusur in privinta asimilarii exigentelor europene, ar fi putut, probabil, sa se planga de faptul ca a fost nedreptatita, dar nu a avut-o.

Este inutil sa ridicam pumnul amenintator spre Bruxelles, sa ne plangem de severitatea nejustificata a Europei la adresa bietei noastre tarisoare si sa-i reprosam ca este mai aspra cu noi decat cu statele care au aderat inaintea noastra.

Ar fi mai profitabil sa ne gandim de ce nu am fost si noi inclusi in primul val al extinderii; ce au facut guvernele noastre in timp ce guvernantii de la Budapesta si Varsovia, de la Riga, Vilnius si Talinn isi vedeau meticulosi de treaba. Am vedea ca mizeria politica din ograda proprie ne-a tinut in loc, nu Bulgaria.

Se mai plang politicienii si unii comentatori de pe plaiurile noastre de pericolul instabilitatii politice pe care Bruxelles-ul l-ar fi sesizat. De aceea, vezi Doamne, nu ne-a fixat o data ferma pentru integrare.

Politizati, politizati, va ramane intotdeauna ceva! Nu ne indoim ca rumoarea politica de la Bucuresti a fost nefericita, dar nici nu stim exact cat de real este pericolul instabilitatii politice, adica al inlaturarii actualului guvern, in 2006. Tot ce se vehiculeaza prin mass-media sunt speculatiile pe aceasta tema. Realist vorbind, guvernul este in pericol abia dupa data aderarii.

Acum se fac doar manevrele pregatitoare pentru constituirea unei forte politice care ar putea sa lanseze un atac asupra sa anul viitor. Evident, liberalii simt pericolul si se apara fluturand avertismentele de la Bruxelles.

Fara sa vrea, Europa patrunde in luptele politice interne, desi, pentru domnii Rehn si Barroso mai grav decat bataliile de pe Dambovita este sabotajul masurilor anticoruptie in parlament de catre o coalitie de interese transpartinica.

In „cercul nostru stramt” insa, toata lumea intelege sa profite in felul sau de lipsa unor pronuntari ferme si a unor rezultate clare si convingatoare. Fiecare tulbura si el apele cum poate, sperand ca imaginea sa va fi avantajata de deformarea generala.

Ca Pilat din Pont, ne vom intreba exasperati „care este adevarul”, fara a primi vreodata altceva decat un raspuns partial.