Pentru unii, capitalismul era spatiul inegalitatii sociale extreme, al crimei, al drogurilor, al decadentei. Dusmanul ce trebuia detestat, oprit, sabotat, invins. Pentru altii era cea mai buna lume posibila, scopul pentru care merita sa lupti si sa mori. Primii erau elita comunista si o buna parte a populatiei, ultimii, disidentii in gand sau in fapta.
Sumarul revistei "Informatii de comert exterior", aparuta in 1971, ne amintesete ca a existat si o a treia categorie care a evoluat, in ultimii 20 de ani ai regimului Ceausescu, de la ura la dragoste fata de capitalism, erau "spionii" intelectuali ai dusmanului, asa-numita tehnocratie comunista din care faceau parte economistii, specialistii in stiinte sociale, elita manageriala.
Fisa lor de post era sa inteleaga capitalismul, politic si economic, sa-i descopere slabiciunile si sa le exploateze in favoarea statului totalitar.
Unii dintre acesti spioni simbolici erau si spioni reali de pe urma carora Ceausescu si Securitatea au castigat bani si influenta.
Cel mai bun exemplu este fostul director adjunct al Institutului de Economie Mondiala, Gheorghe Marcu, deconspirat de Radu Ioanid, in cartea "Rascumpararea Evreilor - istoria Acordurilor Secrete dintre Romania si Israel", ca ofiter DIE sub acoperire, coordonator al operatiunii de vanzare a evreilor pusa la cale de Nicolae Ceausescu.
Institutul de Economie Mondiala, Academia "Stefan Gheorghiu" si Asociatia de Drept International si Relatii Internationale (ADIRI) erau principalele institutii care aveau acces la informatii, la literatura de specialitate si la dezbaterile de ultima ora din Occident.
Unul dintre membrii grupului "Stefan Gheorghiu" povestea neoficial ca acolo se citea si se copia cam tot ceea ce era total interzis pentru restul populatiei.
Jonctiunea celor trei, produsa in decembrie 1989, s-a numit "grupul de la Trocadero", dupa restaurantul aflat in apropierea Institutului de Economie Mondiala, care avea sa joace un rol important in politica postcomunista.
Numai daca facem un inventar al personajelor publice din zilele noastre, care inainte de 1989 erau angajate ale celor trei institutii, vom descoperi ca acestea au constituit un nucleu de putere in sfera deciziei politice si economice.
Exponentii acestor grupuri au detinut functii importante in toate guvernele postdecembriste, politice sau teh-nice: Adrian Nastase (ADIRI), fost ministru de externe, premier si presedinte al PSD, Adrian Severin (ADIRI), fost ministru al refomei si de externe, Teodor Melescanu (ADIRI), fost ministru de externe si vicepresedinte al PNL, Mugur Isarescu (Institutul de Economie Mondiala), guvernator
al BNR de 14 ani, Eugen Dijmarescu (Institutul de Economie Mondiala), fost ministru al economiei si viceguvernator BNR, Daniel Daianu (Institutul de Economie Mondiala), fost ministru de finante, Virgil Magureanu ("Stefan Gheorghiu"), fost director al SRI, Ioan Mircea Pascu ("Stefan Gheorghiu"), fost ministru al apararii, Vasile Secares ("Stefan Gheorghiu"), fondator si fost rector al Scolii
Nationale de Studii Politice si Administrative, Dorel Sandor ("Stefan Gheorghiu"), consultant al premierului Calin Popescu-Tariceanu.
Dupa Revolutia din decembrie 1989, tehnocratia comunista s-a vazut in situatia favorabila de a sti, spre deosebire de toti ceilalti, cum poate fi construit capitalismul, a reusit sa fructifice politic capitalul social, insemnand cunostinte si retea, fiind una dintre beneficiarele tranzitiei Romaniei.
