Cum se pregateste de integrare Florea Ghoerghe, alias "Comandatul Toderici", ultimul supravietuitor al romanului lui Marin Preda. Dupa ce a scris "Morometii" - romanul a avut succes, iar autorul a cunoscut celebritatea - consatenii sai din Silistea-Gumesti au devenit partasi involuntari la o proiectie romanesca plina de savoare.
In timp, amalgamul de personaje, rupte din realitate, s-a topit lent si cu rabdare. Balosu, Cocosila, Iocan si toti ceilalti au murit in anii ce s-au scurs. Din "Morometii" de altadata au mai ramas astazi doar satul Silistea-Gumesti, devenit comuna, si batranul Florea Gheorghe, fostul director al scolii pe vremea in care Marin Preda parcurgea primele sapte clase.
In roman, Florea Gheorghe este colericul "comandant al premilitariei, Gheorghe Toderici". Veteran de razboi, taranist persecutat politic si prieten al lui Maniu, Mihalache si Coposu, in 2006 batranul mai asteapta doua lucruri de la viata. Pe de-o parte, propriul centenar. Pe de-alta, "cetatenia" de european, conferita de intrarea Romaniei in Uniune - exact in aceasta ordine.
Drumurile Morometilor
In Silistea din zilele noastre, timpul are rabdare si nu prea. Mai nou, localitatea se pregateste si ea de aderare, odata cu tara care o trage dupa ea. La portile caselor pitice ori din curtile pline de verdeata, localnicii iti spun acelasi lucru: "Nu repara nimeni drumul, e gaurit, si rau de tot, maica. Or sa ne rada toti strainii, basca ca noi le folosim greu", dupa cum se vaita o batranica.
Intr-adevar, partile circulabile din "carosabilul" de la Silistea-Gumesti raman portiunile inca neasfaltate. Altfel, ulitele serpuiesc lent, in curbe largi, iar gastele sunt peste tot in Silistea.
"Toderici vrea sa traiasca mult"
Pasarile rup iarba in voie si pe santul casei zbirului numarul unu din "Morometii". Florea Gheorghe mai are patru luni pana la "definitiva", cum ii place sa numeasca aniversarea centenarului din septembrie. Fiul sau, Ion, il caracterizeaza ironic: "Mananca bine, bea bine si doarme bine. Vrea sa traiasca mult".
