Sa ajute integrarea, dar sa stim si noi! Pe George Copos este greu sa-l caracterizezi in alb sau in negru. Il gasim pe o ipotetica lista a lustrabililor, in cazul in care parlamentarii vor decide ca fostii inalti responsabili din UTC si UASCR vor trebui scosi pe tusa, pentru o perioada. In acelasi timp, este unul dintre exponentii capitalismului romanesc.
In jurul imperiului sau economic s-au tesut legende si s-au lansat acuzatii. Practicile sale de business au starnit ba comentarii admirative, ba au fost blamate. Totusi, in urma lui George Copos se vede ceva - la Bucuresti, la Pitesti, la Eforie.
Este urmarit de DNA pentru o tranzactie imobiliara cu Loteria Nationala, dar in spatele lui nu au fost aruncate acuzatii privind devalizari de banci sau de fonduri de investitii, asa cum li se intampla altor oligarhi ai Romaniei de azi.
La fel si in fotbal. Zgarcit si plin de ascunzisuri, atat de artificial atunci cand se alatura suporterilor, in tumultul peluzei. Influentabil si gata sa comita greseli uluitoare, precum aducerea lui Ioan Becali sau demiterea lui Razvan Lucescu. Un constructor pe banii altora, spun unii.
Dar Rapidul, pe care Revolutia l-a prins in Divizia B, ramane deocamdata singura poveste de succes fortbalistic a ultimilor ani, daca este sa dam la o parte cluburile foste militare. Rapid nu numai ca a supravietuit, dar a si progresat, pe cand Craiova, Clujul, Petrolul, UTA sau Timisoara s-au scufundat, indiferent de patronii pe care i-au avut la carma.
Toate acestea ar fi ramas insa subiecte pentru analistii economici sau pentru publicatii gen "Top 300" daca George Copos nu si-ar fi asumat, de la sfarsitul anului 2004, un rol extrem de important in societatea romaneasca.
A intrat in guvern si, dupa cum declara chiar el, a determinat iesirea Partidului Conservator (pe atunci, Partidul Umanist) din alianta cu PSD si trecerea de partea constructiei imaginate de Traian Basescu. George Copos este vicepremier al Romaniei.
Din acest punct de vedere, problemele sale cu justitia nu mai sunt doar ale lui sau ale grupului economic pe care l-a cladit. Ele privesc, intr-un fel, intreaga societate.
George Copos are tot dreptul sa considere ca dosarul privind tranzactiile imobiliare cu Loteria Nationala este pretul pe care-l plateste pentru intrarea sa in politica. Sau, mai mult, ca este victima obstinatiei cu care Uniunea Europeana cere prajirea pestilor mari pe gratarele care sfaraie la Bucuresti in asteptarea sarbatorii aderarii.
Dincolo de propriile consideratii, George Copos trebuie sa inteleaga faptul ca in fata procurorilor DNA nu se mai afla un simplu om de afaceri, ci un membru de frunte al guvernului. Din acest punct de vedere, tacerea pe care propriul partid o asterne asupra cazului devine de neinteles.
La urma urmelor, de ce trebuie sa-i infrunte George Copos pe procurori din postura de simplu cetatean si om de afaceri? Si cum de se impaca partidul cu aceasta situatie? Dar primul-ministru? Dar celelalte partide din coalitie?
Vicepremierul a declarat, nu o data, ca intrarea sa in politica a avut la baza exclusiv dorinta de a pune umarul la atingerea obiectivelor legate de integrarea europeana. In acest caz, George Copos ar trebui sa explice in ce mod ajuta integrarea europeana, prin mentinerea sa in structurile guvernamentale, in momentul finalizarii actelor de urmarire penala la adresa sa.
"Voi proceda in consecinta", raspunde vicepremierul, intrebat fiind cum va proceda in cazul in care procurorii vor face ultimul pas formal: trimiterea in judecata. Prea putin, pentru un demnitar responsabil.
