Videanu dezvaluie planurile pentru Piata Revolutiei

de Ciprian Chirvasiu     Saptamana Financiara
Marţi, 23 mai 2006, 0:00



Motto: „In Bucuresti nu exista locuri de intalnire, ci doar intersectii“

Adriean Videanu este nemultumit de orasul in care traieste si pe care, vremelnic, il conduce. Simte pe umeri povara responsabilitatii, dar vrea in schimb putere. Ca si noi, este sufocat de praf, de trafic si daca ar vrea sa invite un prieten la o plimbare pe jos, n-are unde. Nu stie ce simbol ar putea avea Bucurestiul. Are planuri mari.

Unii spun ca viseaza cai verzi pe pereti. Spune ca va sapa ca o cartita in subteranele centrului si ca nu va face mall-uri in Piata Palatului. Presa il cam ia la misto ca de un an ne duce cu vorba. Idei multe, realizari putine. In fond, Bucurestiul nu-i al lui, nici al nostru. Ci al urmasilor urmasilor nostri… Sa-i acordam insa prezumtia de bune intentii si sa incepem dezbaterea publica!.

Domnule primar general, se zvoneste ca vreti sa-i mutati pe Coposu, pe Maniu, sa daramati „teapa“ lui Ghildus si sa aduceti in Piata Revolutiei niste transatlantice
Din capul locului, sa lamurim cateva aspecte importante. Pentru a creste calitatea spatiului public urban in Bucuresti, e nevoie de interventii majore. Acestea sunt niste acte complementare rezolvarii unor probleme stringente: parcarile, traficul, poluarea. Toate acestea vizeaza, in primul rand, centrul Capitalei. Decizia pe care mi-o asum personal este interventia in subteran.

Acolo intentionam sa construim trei niveluri de parcari, cu 4.000 de locuri. Urmeaza un nivel mai inalt, aproape un nivel si jumatate, unde se vor amenaja galerii comerciale, restaurante, cinematografe care au rostul sa anime zona. Azi, in Piata Revolutiei, nu se intampla nimic. Doar se traverseaza pe Calea Victoriei dinspre Nord spre Sud, se parcheaza fara nicio noima.

Este o piata destinata masinilor, nu oamenilor. Obiectivele de-acolo, Muzeul National de arta, Biblioteca Centrala Universitara, Ateneul, Ministerul de Interne, sunt cladiri valoroase, pe care trebuie sa le punem in valoare. Dar piata, asa cum arata acum, nu este atractiva. Eu urmeaza sa iau o decizie in ceea ce priveste subteranul.

Ce se va intampla deasupra trebuie sa fie rezultatul unei dezbateri publice. Pentru ca afecteaza din punct de vedere urbanistic, deci estetic, Bucurestiul. De mai bine de zece ani, aceasta piata este studiata de catre arhitecti. S-au organizat concursuri la Uniunea Arhitectilor si concursuri internationale. Un juriu de prestigiu a nominalizat patru castigatori.

Toate cele patru schite au avut in vedere proiecte edificabile. Ceea ce nu s-a intamplat de 16 ani in Romania democratica vreau sa fac eu acum: consultare publica. Dezbatere reala pe ceea ce trebuie facut in spatiul suprateran. Subteranul nu prea intereseaza pe nimeni, deci mi-l asum. Fara sa am strangerea de inima ca as putea deranja ceva sau pe cineva.

Nici Coposu, nici Maniu nu pleaca de-acolo. „Tepusa“ lui Ghildus este un element controversat. Specialistii studiaza daca e oportun sa mai ramana sau nu. Dupa ce voi consulta istorici, arhitecti, sociologi, experti in arte frumoase, voi avea un punct de vedere final. Pe care il voi supune dezbaterii publice.

Un reprezentant al societatii civile mi-a sugerat ca discutia ar fi bine sa se produca pe mai multe variante, nu doar pe una singura. E o chestiune pe care as putea sa mi-o insusesc. Voi prezenta machetele chiar in Piata Revolutiei si, intr-o saptamana, oamenii sa-si exprime parerea.

Cum anume? Prin vot?
Trecatorii interesati vor completa niste formulare. Cred ca este nevoie de o inteventie masiva in zona. Uitati-va ce se intampla! Sunt acum acolo in jur de 280 de locuri legale de parcare. Si, zilnic, parcheaza peste 1.200 de masini. Este o nebunie! Nu pot ramane indiferent.

Dar nu este posibil - din punct de vedere moral, nu legal - sa-mi asum de unul singur responsabilitatea pentru ceea ce se intampla la suprafata.

„Am putea construi o filarmonica“
Cand se va declansa aceasta consultare publica?
Am avut o discutie cu Clubul Roman de Presa, am participat la o dezbatere organizata de „Jurnalul National“, la o alta organizata de un post de televiziune. Voi avea intalniri cu Catedra de Urbanism de la Facultatea de Arhitectura, cu Sectia de istorie a Academiei Romane. Abia apoi voi prezenta cele 4 -5 variante de proiect.

Cam in prima parte a lunii iunie vom fi gata pentru dezbaterea publica, iar in termen de 30 de zile, cu machetele in fata, fiecare poate sa-si exprime un punct de vedere.

La suprafata sunt gandite a fi inaltate doua corpuri de cladire. Unul in fata restaurantului Cina, altul in fata fostului CC al PCR si Senat, actualmente sediul MAI.

Exact. Insa escaladarea diverselor atitudini negative ale unor medii total neinformate s-a produs din cauza prezentarii unei intentii de Plan Urbanistic Zonal, neaprobat inca de catre Consiliul General. Or, PUZ-ul nu este decat o conventie de volume si dimensiuni intr-un plan.

S-a soptit pe la colturi ca ar fi vorba despre cladiri destinate birourilor, ca probabil un partener al lui Videanu va construi acolo.

Eu stiam despre un hipermarket.
Da, eu am auzit despre niste mall-uri. O adevarata isterie! Sa fie clar: nu voi accepta niciodata ca fezabilitatea proiectului sa provina din ceea ce se construieste suprateran! El trebuie sa innobileze zona respectiva. Am deja cateva propuneri. Sa construim o filarmonica. A venit de la riverani.

Unii se intreaba de ce ar fi nevoie sa construim o noua sala de concerte cand avem Ateneul, cu 480 de locuri, avem si Sala Mare a Palatului, cu 4.000 de locuri. Aceasta din urma insa a fost conceputa, in primul rand, pentru cuvantarile lui Ceausescu.

Nu are caracteristicile acustice necesare unei auditii de calitate.
Asa este. Dar sa revenim. Cei care au initiat PUZ-ul cu pricina s-au bazat pe un studiu istoric. Pe vremuri, Podul Mogosoaiei, actuala Cale a Victoriei, avea ca structura un pod flancat de cladiri. Carol a incercat sa creeze o zona libera, o piata pentru manifestarile organizate de rege. La randul sau, Ceausescu a creat acelasi lucru pentru presedinte. Poate ca ar fi nimerita acea filarmonica.

Sau un adevarat Muzeu al Revolutiei Romane, deasupra locului unde se inalta acea tepusa.

„Habar n-am care ar putea fi simbolul orasului“
Mai semnificativa din punct de vedere simbolistic mi se pare a fi cladirea restaurata a fostei Directii a V-a a Securitatii.
Fara sa am pretentia ca pot sa emit judecati in acest sens, am capacitatea sa ascult si, pe baza unor argumente, sa pricep, sa gandesc si sa iau decizii. Daca am responsabilitatea pentru ce se intampla in Bucuresti, vreau sa am si puterea sa iau decizii. Dar mi se pare necesar ca decizia mea sa fie insusita de o majoritate. Nu voi lua decizii pe care bucurestenii nu le accepta.

Nu fiindca n-as putea s-o fac, ci pentru ca nu e moral. Pana acum nu s-au emis decat niste idei in privinta edificabilelor (cladiri - n.r.). De pilda, in fata MAI, cetateanul Videanu si-ar fi dorit o fantana arteziana de calitate. E un punct de vedere personal, dar profan in domeniul urbanistic si arhitectural.

Deci nu ma incumet sa spun cu exactitate care va fi destinatia edificabilelor pentru ca nu se stie daca ele vor ramane in configuratia propusa. Daca da, vom vedea ce rezulta in urma dezbaterilor. Cert este ca nu vor fi mall-uri. In cele doua zone va fi vorba de un fel de piata deschisa, dar, in acelasi timp, acoperita.

Insa conceptul de interventie in Piata Revolutiei face parte dintr-un proiect ambitios al unui traseu cultural care porneste de la Gradina Icoanei, pe Pictor Verona, traverseaza pe Franklin, ajunge in Piata Revolutiei si se continua pana in Parcul Cismigiu. Un traseu acompaniat de verdeata. In Piata Revolutiei, in loc de 127 de copaci, se estimeaza a fi plantati mult peste o mie!

Ar putea deveni un reper urban. Aveam si noi ceasul de la Universitate, de care s-a ales praful.
Multi ma intreaba: „Domnule, care este simbolul acestui oras?“. Habar n-am.

Unui prieten din strainatate ce i-ati recomanda sa viziteze in Bucuresti?
Nu stiu, pe cuvant de onoare! Japonezii cred ca simbolul Bucurestiului este Casa Poporului.

„Nu va fi afectata circulatia pe Calea Victoriei“
Cat va costa un asemenea proiect si unde veti gasi banii?
Studiul de fezabilitate se afla in lucru. Dupa primele estimari, investitia este de aproape 200 de milioane de euro. Gandim realizarea acestui obiectiv intr-un parteneriat public-privat. Ceea ce inseamna ca efortul financiar al municipalitatii este zero. Mari companii de peste hotare, franceze, germane, spaniole, si-au manifestat interesul sa participe la licitatie.

Adica sa faca proiectarea, executia, finantarea si sa se ocupe de operarea acestei parcari, pentru o anume perioada de timp. Parteneriatul de care vorbeam vizeaza un B.O.T. (Building Operation Transfer). Principiul este urmatorul: vine investitorul, alaturi de proiectant si de finantator, realizeaza investitia.

Si, pe baza studiului de fezabilitate, constata ca isi recupereaza banii, de pilda, in 20 de ani. Vreme in care opereaza investitia, dupa care o transfera gratuit municipalitatii. Este forma de colaborare pe care vreau sa o promovez in toate punctele importante ale Bucurestiului.

Din clipa cand veti avea banii, cat va dura finalizarea proiectului?
Doi sau trei ani. Dar iata un lucru interesant. Am cerut Metrou SA sa-mi spuna, din punct de vedere tehnologic, cum vor face aceasta interventie. Vor incepe prin cele doua esplanade verzi din dreapta si din stanga Salii Palatului. Se va lucra numai subteran, fara a afecta traficul de suprafata. Poate numai pentru doua luni, pentru confectionarea unor piloni de rezistenta. Fiindca nu avem cum, intr-un oras atat de aglomerat, sa oprim Calea Victoriei.

Sincer, cine va castiga bani de pe urma acestei revolutii urbane?
Pe mine ma intereseaza sa castige orasul si bucurestenii. Dar nimeni nu vine sa investeasca fara sa castige bani. Este regula economiei de piata. Nu ma intereseaza cine si cat castiga. Iata, sunt injurat in fiecare zi, desi nu port intreaga vina in ceea ce priveste circulatia rutiera. In Centru, avem nevoie de peste 30.000 de locuri de parcare.

Daca nu intervenim acum, Bucurestiul risca sa se blocheze complet in urmatorii doi-trei ani.

„Romanul parca s-a nascut in masina!“
Un oras blocat in trafic. Si strazile astea sunt ca niste tevi, au fost proiectate pentru un anume debit. Dupa 1989, parcul auto a crescut de peste zece ori.
In cele 20 de arondismente, Parisul are 2,1 milioane de locuitori. Cat Bucurestiul. Parisul are inmatriculate 450.000 de masini, noi - aproape 1.250.000. De aproape trei ori mai multe! Romanul parca s-a nascut in masina! Paralel cu problemele de infrastructura, vreau sa cresc si calitatea transportului urban in comun. Care sa-i faca pe bucuresteni sa-l prefere in locul celui cu masina personala.

Ar trebui. Deocamdata, cel mai rapid si mai comod e sa calatoresti cu metroul.
Aici se vede situatia anacronica in care se zbate Capitala. Metroul este la Ministerul Transporturilor. Deci cu greu poate sa faca parte dintr-o strategie de transport in comun a municipalitatii. Incerc, alaturi de domnul ministru Dobre, sa constituim o Autoritate metropolitana de transport, care sa includa metroul si RATB-ul.

Coloana principala de transport a Bucurestiului trebuie sa fie metroul. Transportul de suprafata trebuie sa fie complementar acestuia. Metroul are acum o distanta medie intre statii de 1,2 km. Distanta asta ar trebui sa fie de circa 600 de metri. Trebuie sa indesim statiile, sa largim culoarele... Incercam extinderea catre Otopeni.

Cred ca suntem singura capitala europeana lipsita de o conexiune cu metroul intre principalul aeroport al tarii si centrul orasului. Dar nimic nu se poate realiza peste noapte.

Insa va asigur ca, pana la sfarsitul mandatului meu, o sa rezolv cele 360 de bulevarde pe care le are in administrare Primaria Capitalei (sa nu ma intrebe nimeni de strazile secundare, tin de primariile de sector!), o sa reabilitez, conform normelor europene, cea mai mare parte a infrastructurii de tramvai si sper sa finalizez cele 20 de parcari subterane din centru (asta inseamna peste 17.000 de

locuri) si sa implementez managementul traficului. Adica sa corelam cele 100 de semafoare din inelul principal in functie de intensitatea traficului. Acum semaforizarea este una statica. Fara sa aiba un soft inteligent, care sa regleze lumina verde in functie de acest parametru.

La aceasta se va adauga inchiderea inelului principal cu pasajul de la Basarab, corelat cu reabilitarea centurii Bucurestiului si a centurii

de autostrada, un proiect care trebuie sa demareze cat mai repede cu putinta.

„Voi investi in respectul pentru demnitatea nationala!“
Reamenajarea stadionului „Lia Manoliu“ era o prioritate pentru bucuresteni?
Categoric da. Nevoia unui Stadion National, care sa raspunda exigentelor FIFA si UEFA, nici nu mai trebuie discutata. Este jenant cand nationala Romaniei nu poate sa dispute un meci oficial pe unul dintre stadioanele tarii.

Pai, unde sa le joace? La Budapesta?! Este inacceptabil! Voi investi in respectul pentru demnitatea nationala! Putini au vorbit despre arena multifunctionala ale carei lucrari vor porni curand si care va gazdui, la nivelul exigentelor internationale, sporturile de sala. Am beneficiat de eforturile depuse de domnul presedinte Gatu pentru a organiza aici Campionatul Mondial de Handbal din 2009.

Urmeaza sa primim vizita presedintelui Federatiei Internationale de Handbal, care doreste sa constate personal stadiul pregatirilor. Arena se va ridica in Parcul Tineretului, foarte aproape de Sala Polivalenta. Sunt reguli foarte stricte care spun ca, pentru organizarea unor competitii mondiale, este nevoie de doua sali apropiate: una pentru antrenament si una pentru competitii.

Nu distrugem stadionul! Exista un studiu de fezabilitate care se face la Facultatea de arhitectura. Dupa ce va fi gata, probabil ca vom lansa o licitatie internationala pentru proiectare si executie. Fiindca, din pacate, experienta noastra in proiectarea de stadioane este una redusa. De 50 de ani, in Romania nu s-a mai construit un stadion adevarat.

Nicaieri prin Europa n-am vazut un oras mai prafuit si mai ponosit decat Bucurestiul. Se discuta candva despre un proiect de refacere a fatadelor, pe bani europeni. S-a mai facut ceva in acest sens? Intelesesem ca si cetateanul de la bloc va fi nevoit sa scoata din buzunar aproape 1.000 de euro pentru asta.

Sigur, acum vorbim despre asociatii de proprietari, dar de unde sa faca rost oamenii de atatia bani?

Se vor amortiza foarte repede. Proiectul reprezinta o colaborare intre Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului si Primaria Capitalei. O treime din bani ii pune ministerul, o treime - municipalitatea, restul - cetatenii. Concret, este, inainte de toate, un proiect de eficienta energetica, rezolvand si problema estetica.

Conform studiilor noastre, de la productie la distributie se pierde 22% din agentul termic si aproape 42% din cel care intra in casa se pierde din cauza proastei izolari. Asta e o lupta pe care romanii au datoria sa o poarte. Nu putem sa cheltuim resursele acestei tari intr-un dispret total!

Dumneavostra va puteti inchipui cum o familie de pensionari pune banut pe banut pentru asta?
Nu. E adevarat. Insa aici ideea e un parteneriat intre administratia centrala, cea locala si asociatiile de proprietari. Dar asa este. Trebuie sa luam in calcul si acest aspect.

Un amic al meu are o vorba: „In Capitala nu exista locuri de intalnire, ci doar intersectii“. Fiecare oras normal la cap are cate un Corso. In Bucuresti, pe unde am putea sa facem cativa pasi impreuna, domnule primar general?
Chiar asta vrem sa facem in Piata Revolutiei! Imi place fraza prietenului dumneavoastra. Spune multe in putine cuvinte.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


149 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by