Un tablou purtind semnatura celebrului pictor italian Rafael Sanzio a disparut, undeva in Romånia, in anii ’70, in conditii inca neelucidate. Pinza reprezenta o Madona cu prunc si a fost proprietatea lui Vlaicu Ionescu, cetatean roman stabilit in SUA, unde s-a consacrat drept cel mai bun interpret al profetiilor lui Nostradamus.

Ionescu a incercat (si, conform unor documente, ar fi reusit) sa scoata tabloul din tara. Operatiunea, considerata ilegala de regimul Ceausescu, a facut obiectul unui proces. Copiii lui Vlaicu Ionescu, ramasi in Romånia, au fost inchisi si condamnati.

La scurt timp, ei au fost eliberati si au plecat in SUA, moneda de schimb fiind, sustin mai multe surse, tabloul lui Rafael, estimat de statul romån, in timpul procesului, la doua milioane de dolari. Chiar urmasii lui Vlaicu Ionescu sustin ca tabloul se afla in tara, fara a sti care este actualul proprietar.

Potrivit altor surse, pina in decembrie 1989, „Madona lui Rafael“ ar fi impodobit dormitorul lui Nicolae Ceausescu, urma lui fiind pierduta la revolutie.

Unicat in Romånia - unde nu s-a semnalat un alt tablou semnat „Raphael“, cu exceptia zvonului neconfirmat despre o presupusa pinza a marelui pictor in colectia Adrian Nastase - „Madona cu pruncul” pare a fi intrat in pamint. Urmasii lui Vlaicu Ionescu sint decisi s-o gaseasca, dar, pentru moment, sint rezervati in colaborare cu presa.

Valoarea tabloului pe piata de arta depaseste cu mult cele doua milioane de dolari estimate de justitia ceausista. „Prezent“ lanseaza o invitatie celor care au informatii despre acest tablou sa ne contacteze pe adresa christian.levant @prezentonline.ro

„Doriti povestea singurului tablou semnat Rafael care a existat vreodata in Romånia? Un tablou despre care presa vremii a scris ca ar fi un Rafael inedit, dar autentic? Este vorba despre o Madona cu prunc, care a stat la mine in casa citeva luni - il stiu foarte bine; daca l-as vedea, l-as recunoaste imediat!”. Cu astfel de argumente, domnul T.

(un fost militar de cariera a carui identitate, din motive lesne de inteles, o vom trece sub tacere) isi sustine teza existentei unui tablou inedit, semnat de celebrul pictor italian Rafael, in Romånia. Dezvaluirile domnului T. au fost punctul de plecare al unei investigatii jurnalistice ale carei rezultate vi le prezentam astazi si in numarul viitor.

In prima parte veti afla povestea „Madonei cu pruncul”, botezata de specialisti „Madonna Nerucci”, tablou care a marcat decisiv viata familiei si prietenilor lui Vlaicu Ionescu.

Detalii despre procesul intentat de statul romån, dar si filmul disparitiei „Madonnei Nerucci”, impreuna cu alte 12 lucrari de arta de valoare inestimabila (sase tablouri si sase gravuri) veti putea citi in numarul viitor.

MADONA CARE A SALVAT SAPTE VIETI // Pe scurt, povestea misterioasei Madone este urmatoarea: in anii ’60, profesorul de pictura Vlaicu Ionescu si-a intregit colectia, celebra in epoca, cu un tablou reprezentind „Madona cu pruncul”, purtind semnatura marelui renascentist Rafael Sanzio de Urbini (Raffaello Sanzio da Urbini).

Vlaicu Ionescu si, ulterior, sotia sa au parasit Romånia, s-au stabilit in SUA, unde Ionescu si-a dezvoltat pasiunea pentru ezoterism, dedicindu-si viata descifrarii profetiilor lui Nostradamus.

La scurt timp dupa stabilirea in SUA, Vlaicu Ionescu le-a cerut copiilor, ramasi in tara, sa-i dea unui anume american sase tablouri si sase gravuri din celebra sa colectie, salvata de la confiscare si adapostita pe la diversi prieteni.

Desi Securitatea a interceptat corespondenta dintre Vlaicu si familia ramasa la Bucuresti, paradoxal, autorita- tile de atunci n-au reusit sa surprinda momentul cind tablourile au fost predate emisarului american, iar acestea, inclusiv Rafaelul, au disparut fara urme. Copiii lui Vlaicu Ionescu au fost arestati, condamnati, si eliberati, misterios, la scurt timp.

Chiar „americanul” Vlaicu Ionescu a fost judecat si condamnat in lipsa. Dupa disparitie, s-a speculat ca „Madona” lui Rafael a fost data la schimb statului romån sau Securitatii, chiar de catre Vlaicu Ionescu, pentru eliberarea din inchisoare a copiilor si trimiterea lor si a altor membri ai familiei - in total sapte persoane - in SUA.

Exista o persoana apropiata familiei care afirma ca „Madona” ar fi ajuns sa impodobeasca dormitorul lui Ceausescu, iar momentul in care a disparut fara urma ar fi, de fapt, decembrie 1989. Aceasta depozitie nu a fost confirmata insa si de alte surse.

Daca mai multi martori in viata pot demonstra, cu declaratii si, chiar, documente, prezenta in Romånia anilor ’60-’70 a tabloului lui Rafael, despre locul (locurile) in care s-ar aflat de atunci si pina in prezent „Madonna Nerucci”, nimeni nu mai stie nimic.

„CONTEMPORANUL”: UN RAFAEL INEDIT, AUTENTIC „DINCOLO DE ORICE DUBIU” // Conform sfatului domnului T., o dovada importanta a existentei tabloului in Romånia am gasit-o in revista „Contemporanul“, cu fotografia Madonei si articolul despre „Rafaelul inedit de la Bucuresti”.

Dupa cele citite in „Contemporanul” - informatii preluate in epoca de presa straina - aveam certitudinea ca, in urma cu aproape 40 de ani, opinia publica din Romånia si din intreaga lume afla pentru prima data despre existenta unei capodopere renascentiste la Bucuresti - o Madona inca necunoscuta, semnata „Raphael“.

In revista „Contemporanul”, se scria negru pe alb ca „un Raffaello inedit” si, totodata, cu o autenticitate „dincolo de orice dubiu” a fost descoperit la Bucuresti, intr-o colectie particulara”. „Contemporanul” dadea numele autoarei descoperirii: Lucia Dracopol- Ispir, doctor in arta.

ADUS IN ROMÅNIA DE RUSUL „ALB” GUSTAV TOMA - SEVSCHI // Fericitul (pe atunci) colectionar nu era dezvaluit de presa vremii. Acesta era Vlaicu Ionescu. Cum aveam sa aflam, el cumparase tabloul, in 1966, de la Ioana Tomasevschi, fiica colectionarului Gustav Tomasevschi, mort in 1950.

Conform unui alt martor identificat de noi, fotograful Rubin B., batrinul Tomasevschi ar fi fost un „rus alb”, refugiat in Romånia dupa revolutia anti-tarista. Nu se stie exact cind a intrat Tomasevschi in posesia tabloului cumparat apoi de Vlaicu Ionescu.

Fara doar si poate, traseul rus al tabloului ajuns la Bucuresti este posibil sa fie bine ascuns in arhivele Kremlinului si in dosarele top secret ale fostelor servicii secrete rusesti. Dar, asta este, deja, o alta poveste.

Revenind insa la Vlaicu Ionescu, trebuie spus ca, la un an de la stirea din „Contemporanul”, acesta pleca oficial din tara cu mai multe tablouri pictate de el, pentru a le expune in RFG. Conform unor documente judiciare, odata ajuns in lumea libera, Vlaicu Ionescu a refuzat sa se mai intoarca in Romånia.

La scurt timp, ajungea in RDG si sotia sa, Lidia, regizor de televiziune, impreuna cu o delegatie condusa de demnitarul comunist Virgil Trofin. Dupa ce a trecut in Berlinul de Vest, cu aprobarea lui Trofin, femeia a reusit sa ramina definitiv, alaturi de sot, in Germania Federala. De aici, cei doi au ajuns, in scurt timp, in SUA.

„Va dau tabloul, imi dati copiii!”

Domnul T. a acceptat sa relateze - in exclusivitate pentru „Prezent” - tot ce stie despre familia Vlaicu Ionescu si, mai ales, despre Madona disparuta. Conditia a fost sa-i trecem sub tacere identitatea reala.

PREZENT: Putem vorbi fara dubii de existenta unui Rafael in Romånia? DOMNUL T.: Tabloul acesta, reprezenti nd „Madona cu pruncul”, cu semnatura lui Rafael, a stat la mine acasa citeva luni de zile. Il stiu foarte bine. Daca l-as revedea, l-as recunoaste imediat. Tabloul a fost in casa la Vlaicu Ionescu.

Dupa ce Vlaicu a plecat din tara, o parte din tablourile lui au fost trimise de familie pe la diversi prieteni. Era firesc, nu? Dar, astfel, i-au pus in garda pe cei de la Securitate… De unde provenea acest misterios tablou? Nu stiu provenienta. Vlaicu Ionescu era profesor la Belle Arte. El a cumparat foarte multe tablouri si din consignatii, si de la diverse persoane particulare.

I s-au confiscat multe dintre ele si, prin anii ’60, a facut vreo doi ani puscarie, pentru ca ar fi inselat statul, mintind ca tablourile nu sint valoroase. In fine, in 1970, apare intr-un ziar, pe prima pagina ca, in Romånia, intr-o colectie particulara, exista un Rafael inedit. Era colectia lui Vlaicu Ionescu.

Ce s-a intimplat dupa fuga sotilor Ionescu in SUA, via Germania? In momentul acela, tabloul, de care se stia, pentru ca se facuse vilva in jurul lui, e facut vizibil sa dispara, timp in care este arestata o parte din familia care mai era in tara a lui Vlaicu Ionescu. A aparut problema ca, daca tabloul face parte din patrimoniu, este vorba de puscarie. Dar tabloul nu se gasea.

Si, atunci, s-a facut proces pe baza doar a unor declaratii. Avocatii apararii au ridicat problema ca tabloul nu este autentificat, ca nu este inrolat la Galeriile Ufizzi si asa mai departe. Dar statul, care stiti cum judeca pe vremea aceea, a spus ca tabloul este autentic, iar prejudiciul este de 2 milioane de dolari (n.r.

- suma corecta imputata pentru toate tablourile era 72.735.435 lei, la nivelul anului 1972 - prejudiciu care, in mod ciudat, a fost retras la recurs, prin „inlaturarea obligarii la plata despagubirilor civile”). Vlaicu Ionescu a fost condamnat, in lipsa, la 7 ani de inchisoare.

Copiii lui, doua fete si un ginere, parca, au fost si ei condamnati: intre un an si jumatate si trei ani si jumatate. Dupa care a urmat tranzactia: „Va dau tabloul, imi dati copiii!”. Tabloul, insa, nu a mai aparut de atunci. Tabloul acela putea sa fie un Rafael original, tot asa cum putea fi un fals si atunci era o cacialma grozava a lui Vlaicu Ionescu.

S-ar mai putea sa nu fie un Rafael veritabil, ci un tablou din scoala Rafael, si era tot destul de valoros. In fine, oricum ar fi fost, nu se mai stie nimic despre el. Cert este ca acest tablou de Rafael este singurul care a existat in Romånia si a fost autentificat de o doamna expert, Dracopol, parca.

Cum ati ajuns sa va implicati in aceasta dubla aventura: a lui Vlaicu Ionescu si a tabloului lui Rafael? V-am spus, tabloul a stat la mine o vreme. Dar eu n-am avut nimic de suferit. La mine, in schimb, problema a fost mai complicata, pentru ca familia lui Vlaicu a spus ca a dat tabloul unui cetatean strain. Intimplarea a facut ca, in acea perioada, la mine se afla un neamt.

Iar astia care ne filau pe toti au zis: „Aha, neamtul care sta la X a luat tabloul!”. Numai ca eu eram pe vremea aceea militar si nu puteau sa ma aresteze. Am avut mare noroc si cu cel care raspundea de mine pe linie contrainformativa, care a fost corect, spunind ca eu am raportat de prezenta cetateanului strain. Neamtul meu era la mare.

L-au anchetat, dar s-a dovedit ca nu avea nici o legatura nici cu tabloul, nici cu Vlaicu Ionescu. In fine, e mai complicata povestea. Dar este fascinanta, de roman politist! Dumneavoastra, insa, trebuie sa porniti cu investigatiile de la un articol aparut in revista „Contemporanul” inainte de plecarea lui Vlaicu din tara.

Emisar american pentru „Babanul”

Din America, Vlaicu Ionescu le-a scris copiilor ramasi in tara (doua fete si un baiat), cerindu-le sa puna la pastrare, pe la diferiti prieteni, mai multe tablouri si alte lucruri de valoare, pe care autoritatile le-ar putea identifica si confisca.

La un moment dat, Vlaicu Ionescu a trimis o scrisoare prin care i-a anuntat ca tabloul „Madona cu pruncul” - pe care-l numea, codificat, „Babanul” - impreuna cu alte citeva tablouri de mare valoare trebuie predate unui cetatean american, pe nume Jimmy Newman, care urma sa vina special pentru acest lucru in Romånia.

Conform documentelor judiciare, copiii lui Vlaicu Ionescu au executat intocmai dorinta tatalui, adica i-au predat americanului tablourile cerute, inclusiv „Madona”. Pe fir a intrat, insa, Securitatea, iar rudele lui Vlaicu, fetele si un viitor ginere, au fost arestate, judecate si condamnate la pedepse cuprinse intre un an si jumatate si trei ani si jumatate de inchisoare.

Tatal tinerelor arestate, Vlaicu Ionescu, a fost condamnat in lipsa la sapte ani, sub acuzatia de instigare la „scoaterea peste granita a mai multor bunuri de interes national, reprezentind valori artistice”. Dupa o anumita perioada, destul de scurta, in mod foarte ciudat si inca neelucidat, copiii lui Vlaicu au fost scosi din inchisoare, au primit viza si au plecat definitiv in SUA.

Au fost „aproape expulzati”, cum sustine avocatul familiei Ionescu? A existat un adevarat troc intre autoritati si Vlaicu, o tranzactie gen „va dau tabloul, imi dati copiii!”, asa cum sustine domnul T.? Sau a fost vorba de un adevarat „santaj”, cum sustine acum, din SUA, una din fiicele lui Vlaicu Ionescu?

Fiica lui Vlaicu Ionescu: „Tabloul ar trebui sa fie acum in Romånia!” Punctul de vedere al familiei Ionescu a fost greu de conturat. Vlaicu Ionescu a murit. Copiii lui Vlaicu, toti in SUA, sint inca marcati de povestea Madonei, iar jurnalistii care incearca sa afle amanunte sint priviti cu suspiciune.

Printr-o casa de avocatura din tara, care reprezinta interesele familiei Vlaicu Ionescu, ni s-a transmis ca toate numele copiilor acestuia trebuie protejate (chiar daca ele apar in documente judiciare devenite publice) si ca, deocamdata, urmasii lui Vlaicu nu autorizeaza sa se scrie nimic „pina nu se determina exact unde se afla tabloul”.

Desi, intr-o prima faza, o reprezentanta din SUA a familiei a lasat sa se inteleaga ca vom primi un punct de vedere legat de tabloul „Madonna Nerucci”, in cele din urma ni s-a transmis, prin avocat, doar atit: „Tabloul ar fi trebuit sa fie acum in Romånia”.

RAFAEL, IN DORMITORUL LUI CEAUSESCU? // Oficial, tabloul semnat Raphael a disparut: nu l-a vazut nimeni, nici inainte de proces, nici in timpul procesului, nici dupa. Doar o legenda de familie spune ca tabloul ar fi ajuns la familia Ceausescu, in dormitorul dictatorului. „La noi in familie se stia ca «Madona» a ajuns in dormitorul lui Ceausescu. El o tinea deasupra capului.

Dupa proces noi am aflat ca acest tablou si un Rembrandt (n.r. - ascuns, la un moment dat, la un anume Matei Haiduc) au fost date in schimb pentru plecarea celor arestati (n.r. - a lor si a altor patru membri ai familiei Vlaicu Ionescu) in State.

Negocierea a fost facuta de doi avocati care nu mai traiesc”, ne-a declarat singura ruda ramasa in Romånia, respectiv doamna Floriana T., sora vitrega a unuia dintre ginerii lui Vlaicu Ionescu.