Deci, sintem slabi (de Traian Ungureanu)

de Traian Ungureanu     Cotidianul
Vineri, 26 mai 2006, 0:00



Toata lumea porneste la lupta slab pregatita si termina un pic mai slab decit inainte. Scandalul gripei aviare nu merge si nu promite sa se incheie altfel decit celelalte incercari colective ale ultimilor ani: criza ostaticilor, inundatiile. Ce se intimpla cu noi?

Populam epoca lui deci. Cu acest cuvint care promite o concluzie fulgeratoare si definitiva incepe totul: depozitiile martorilor („Deci, eu nu am vazut nimic!“), discutiile intre prieteni („Deci, hai sa ne intilnim!“), conferintele de presa („Deci, vom infiinta o comisie“) si, probabil, soaptele de amor (Deci, te iubesc!“).

Domnia lui deci sugereaza o pasiune generala pentru reglementare. Ea lasa de banuit ca tara a fost deja parcelata in careuri cuminti, patrulate de oameni un pic plicticosi, dar vrednici si seriosi. Faptele spun altceva. Repetitia maniacala a acestui cuvint e un reflex, o cirja in care se sprijina nesigur, imediat dupa nastere, orice gind si orice plan de actiune.

Energia care circula prin Reteaua Nationala Deci e o slabiciune formidabila, o dezorientare fara leac. Toata lumea are ceva de spus, inainte de a sti ce, iar aceste opinii automate nu gasesc niciodata calea spre armistitiu. Fiecare tema de interes public devine locul unui razboi haotic, fara tabere si strategie.

Toata lumea porneste la lupta slab pregatita si termina un pic mai slab decit inainte. Scandalul gripei aviare nu merge si nu promite sa se incheie altfel decit celalalte incercari colective ale ultimilor ani: criza ostaticilor, inundatiile. Ce se intimpla cu noi?

Sintem slabi. Acest verdict nu e un aforism, ci o realitate extrem de complicata. Slabiciunea pe care o vedem acum lucrind, metodic, la o noua capodopera de dezorganizare se sprijina pe o istorie sistematica de indiferenta. Au trecut, in definitiv, 16 ani de cind Romania a intrat intr-un regim istoric nou, fara sa-si puna probleme.

Sub aceasta observatie abstracta se ascunde un enorm gol de initiative practice. Caci noul stat roman a adoptat toate ticurile pe care le observase in afara sau pe care si-a inchipuit ca ar fi bine sa le arboreze. In nici un moment n-a aparut insa, in practica, ideea educatiei generale. Cine pe cine invata? Noua clasa politica s-a trezit la putere si gata.

Ea nu a devenit un model decit in sens negativ. Experienta ei anterioara se reducea la mecanisme de parvenire, nu la valori noi, gata de raspindire. Clasele de jos, adica majoritatea lipsita de functii si putere, nu au avut nici un reper. In loc sa educe ascensiunea renumitei si invizibilei clase de mijloc, lumea politica romaneasca a corupt-o din fasa.

Infectia s-a raspindit sau s-a asezat si mai bine in tot ce era nou si ar fi trebuit sa dea o alta fibra nationala.

Incultura politica era, pina la un punct, inevitabila. 50 de ani de comunism nu au lasat in viata nici o forma de civilizatie publica. Intervalul comunist nu a fost un interval, ci un capat de lume. Insa ce vedem astazi e altceva. Nu un efort de detasare, ci lipsa oricarui efort de detasare de schema mentala comunista.

Vechea schema de autoanihiliare sociala se prelungeste in termenii noi ai occidentalizarii.

Comandamentele antiaviare se bat cioc in cioc, SRI pare nesigur pe diferenta dintre microbistii din fotbal si purtatorii de virus, conferintele de presa ANSV se transforma, dupa doua-trei minute, in harmalaia dintr-o piata de pasari. In sfirsit, cind balamucul se ridica la cer, cit blocul care trebuie neaparat construit linga Catedrala Sf.

Iosif, apare, din cuibarul de convalescenta de la Spitalul Elias, Marele Vultur Plesuv si face liniste. Modelul e vechi: haos pe cont propriu si liniste prin decret. Nu am fost de fata la propria noastra istorie in ultimii 16 ani. Aceasta absenta explica slabiciunea intravenoasa a institutiilor si a oamenilor pusi in situatii de criza.

Nu am fondat o civilizatie noua, pentru ca nu am abolit-o pe cea veche si, in consecinta, am ramas pe loc, dezorientati, dezordonati, striviti intre un trecut netratat si un viitor nefondat. Slabiciunea Romaniei de astazi are totul de-a face cu indiferenta fata de istorie si cu lipsa de educatie.

Ea justifica sfortarile ignorate ale „fundamentalistilor“ care au incercat sa creeze un anticomunism real si au fost trimisi la plimbare, pe motiv ca incurca o epoca ocupata cu modernizarea.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


185 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by