Curajul administrativ se naste din ofensiva competentei. Vorbe mari. La noi, curca se confunda cu gaina.

A cazut Tariceanu in capcana lui Basescu acceptind sa „preia comanda“ ostirii antiaviare? A ticluit seful statului un nou plan de compromitere a premierului? Ii submineaza pozitia acuzind public „cea mai evidenta criza de autoritate a Guvernului“? N-ar fi reusit de unul singur. Premierul a cazut in plasa propriei lasitati, adoptind tactica fugii in zigzag de raspundere. Pur si simplu l-a invitat pe Basescu sa-l umileasca din nou.

Raspunderea vine din autoritate si legi clare, se asuma fara ezitari si pina la capat. In sfirsit, Tariceanu „a preluat comanda“. De ce n-a facut-o pina acum? Daca aviara este azi raspunderea lui, de ce n-a fost si ieri, si acum o luna? Raspuns banal: partial a fost, dar nu si-a asumat-o.

A infierat „iresponsabilitatea criminala“ a sefilor de la Agentia Nationala Sanitar-Veterinara, desi responsabilitatea numirii sefului institutiei ii revine direct, prin lege.

Aici intervine insa admirabilul mecanism birocratic al diluarii raspunderii. Seful Agentiei este numit, prin lege, de premier, dar functioneaza „in coordonarea“ ministrului Agriculturii. Vag. In situatii de criza, agentia trece complet sub ministru, care conduce asa-numitul „Comandament Antiepizootic“. Logic, comandamentul se intruneste in situatii de criza maxima. Aici insa, din schema legala premierul dispare complet.

Prin urmare, raspunderea coboara o treapta mai jos, protejind virful. In caz ca iese „bulibaseala“, moare un ministru, insa seful scapa nevatamat. In caz ca „iese bine“, evident ca laurii ii culege seful, nu ministrul. Zile in sir asta am vazut: o potentiala amenintare la siguranta nationala gestionata din esaloanele doi.

Legea i-a permis insa lui Tariceanu sa se incrunte de pe margine la „iresponsabili“ si la „criminali“.

Acum, ne intrebam cum poate semna Tariceanu, din punct de vedere strict legal, vreo decizie in numele „comandamentului“? Sau transmite ordine verbale pe care le semneaza tot Flutur? Chestiunea pare minora si functionareasca, insa ea are importanta maxima cind vorbim despre asumarea raspunderii.

PSD a inceput, de exemplu, sa agite ideea raspunderii penale, acuzind haosul „aviarei“. Asadar, conteaza cine/ ce semneaza. Raspunderea pare o treaba de care chiar merita sa fugi.

Basescu are voie sa tina lectii de „responsabilizare“, cu o singura conditie: sa-si responsabilizeze si curcile din batatura sa, altfel, vorba lui, „se penibilizeaza“. Aruncind toata raspunderea pe acari Paun, seful statului devine complicele sefului SRI si al raportului sau usor iresponsabil.

P.S. In scurta experienta in administratie, am auzit o vorba care, initial, m-a nedumerit: „Prin hirtie nu trece glontul“. Mai tirziu, am inteles ca este prima porunca din Biblia birocratiei. Hirtoaga semnata de altii mascheaza incompetenta si functioneaza perfect ca vesta antiglont.