Ziua lui Irinel Columbeanu, anuntata de majoritatea ziarelor, s-a dovedit a fi mai putin de succes ca in anii trecuti. A avut loc tot la resedinta megamiliardarului, de la Snagov. Lipsa invitatilor „adevarati“, a mancarii si a bauturilor fine au fost punctele cheie ale serii.
Am citit ziarele, ca de obicei, si sambata dimineata. „Aniversare de 600 de milioane“ era unul dintre titlurile de pe o prima pagina. Un ziarist de casa al lui Columbeanu povestea ce mare petrecere va fi sambata seara si cat s-a cheltuit pentru realizarea ei.
La 21.30 am ajuns. In fata casei, atat in stanga, cat si in dreapta, plin de camere de luat vederi, de fotoreporteri. Columbeanu, imbracat in stilul sau nonconformist, cu niste epoleti argintii, la brat cu Monica tronau in vestibul, cu fata la intrare. In spatele lor, trei camere si doi fotoreporteri.
Invitatii veneau, ii dadeau cadoul, faceau o poza, el deschidea ce primise, se uita atent la el, dupa care pasa bodigardului cadoul, pentru a-l duce in alta camera. Sarbatoritul era plin de cabluri si microfoane. Ca sa iasa bine emisiunea de pe B1 TV. Am dat o tura atat la parter, cat si la demisol, unde e o piscina-discoteca, am fost si pe afara, prin curte, dar nu prea era lume.
Slab. Foarte slab. Fata de anii trecuti
Niste tipi se chinuiau sa faca un gratar in curte. Am zis sa-mi iau ceva de baut. M-am dus la bar. Insotit de un prieten. Martini alb, un vin rosu frantuzesc, ceva de Bordeaux. Il stiam. Il cumparasem si eu de curand din Piata Dorobanti. L-am cumparat pentru ca era foarte ieftin, adica costa cat un vin mediu romanesc, si eram curios ce gust are. Prost.
Pe bar mai era: un rom, Johnny Walker, Red Label - cel mai ieftin whisky produs de aceasta marca, J&B, si multe cutii de Cola, Fanta, Sprite. Slab. Foarte slab. Fata de anii trecuti. Cand puteai alege Chivas de 12 ani, sampanie Moet&Chandon, vinuri ca lumea. In fine. Dezamagire si parere de rau. Ne comandam cate un whisky cu cola. Ni se da cola. Mai comandam o data. Barmanul se face ca ploua. Mai comandam o data. Se rezolva.
Parca toti merg pe rotile
Cand sa gustam, parca avea asa un gust, dar extrem de vag. Mai incercam sa vorbim cu barmanul o data. Si a mers. Prietenul meu, mai in gluma, mai in serios, a crezut ca asa au fost directivele, sa se toarne cate putin. Urc la parterul vilei. Ma plictisesc.
Stau intr-un colt si ma uit: il vad pe Dan Chisu, care nu cred ca rateaza vreun loc in care se strang mai mult de cinci persoane - tipu’ e peste tot, il vad pe Sorin Marcus cu un costum negru cu un dragon imens pe spate, brodat, il vad pe bancherul Ionut Costea de la Raiffeisen - cumnatul lui Mircea Geoana - venit singur si singuratic, cu un trabuc in gura.
Din cand in cand prin cadru imi trece Columbeanu flancat de un card de fotoreporteri agitati, cameramani, ziaristi si Monica. Parca toti merg pe rotile.
