Celebrul de-acum Nou Cod Fiscal ar fi trebuit sa fie adoptat demult. Hat, de foarte demult, de cand mugurii sperantei ca actuala guvernare nu va avea nimic, dar absolut nimic din metehnele fostelor guvernari, existau si erau pe cale sa se transforme in plante, arbori, flori, fete sau baieti...

intre timp, si optimismul ni s-a cam retezat. si de noul Cod Fiscal ni s-a cam luat. Sincer, pana sa-l intalnesc (in cadru oficial) pe domnul ministru al finantelor publice, mi-era mult mai simplu sa critic propunerile facute de oamenii Mariei-Sale, pentru a birui neplata taxelor si impozitelor si pentru a-i „convinge” pe romani sa dea bir cu fugitii in Lichtenstein.

Dupa ce a prezentat, in cadrul dezbaterii de pe Antena 3, care este filosofia sa fiscala...si chiar de viata...am inteles clar ca domnul Vladescu chiar crede in masurile pe care le propune, chiar spera sincer ca viata noastra, a romanilor obisnuiti, va fi mai buna si ca nu ii vom mai privi, pe ministrul finantelor si intreg ministerul, ca pe piaza rea, sursa raului si a veninului, radacina

tuturor belelelor foste, trecute si viitoare. Dar, exista, fireste, si in acest caz, un mare DAR, nu acum, ci peste cativa ani.

Timpul previzionat de ministru este alcatuit cam din doi-trei ani de suferinte, dupa care s-ar arata Aurora Boreala a fiscalitatii noastre. Curcubee si nimfe ne vor imbratisa, taxele suportabile ni se vor parea, impozite ti taxe vom cere sa ni se ia. Da, da! Chiar asa!

Daca nu l-as cunoaste de ceva vreme pe domnul Vladescu as zice ca e grav bolnav. Ca s-a molipsit de boala incurabila a celebritatilor de la guvernare, care traiesc la 10 centimetri deasupra solului, se misca prin falfait de aripi ingenue, nu mai are contact cu nimeni si cu nimic, decat cu niste intimi, cum literar se exprima domnul Crin Antonescu.

Pentru ca, asa cum observam cu ochiul liber, omul ajuns om politic si politicianul ajuns om in stat sufera niste transformari pe care doar cei mici, deprinsi cu traducerea in realitate a imaginarului din Alice in Tara Minunilor, mai au vreo sansa sa le inteleaga.

Cunoscandu-l, deci, cat de cat, pe domnul Vladescu, am ajuns la concluzia ca el chiar ar fi gata sa se jertfeasca pe altarul acestui nou Cod Fiscal, si-ar dona sincer o mana - mana cu care semneaza - pentru corectitudinea, justetea si generozitatea viitoare, a masurilor pe care le propune/impune si ca, in general, in ceea ce-l priveste strict si personal, nadajduieste sincer ca va ramane

in istoria economica si contemporana, ca unul dintre ministrii care s-au priceput sa-si faca meseria, dincolo de participarile la seminarii si mese rotunde.

Sunt dispusa sa cred in aceasta varianta - favorabila ministrului Vladescu - numai daca este posibil sa-mi raspunda la intrebarea: daca in Codul sau Fiscal, la fel ca si in Codul lui Da Vinci, concluzia e buna, dar premisele de la care se porneste sunt eronate si ofensatoare pentru majoritatea populatiei.

Daca in Codul lui Vladescu, la fel ca si in Codul lui Da Vinci, Biblia - adica realitatea simpla - este descrisa cu susu-n jos, fara putinta de-a creea ecuatii logice ale existentei, odata geneza rastalmacita?

Chiar si asa, Codul lui Da Vinci a ajuns un film la Hollyood! Autorul, scenaristul, actorii, regizorul si producatorii se vor imbogati. Codul lui Vladinci va face toti banii? Asta-i intrebarea!