Pretutindeni in Europa, cheltuielile in sanatate tind sa depaseasca bugetele alocate: oamenii traiesc mai mult, tratamentele sunt mai sofisticate, iar asteptarile populatiei mai mari. Pretutindeni se incearca eficientizarea si limitarea cheltuielilor.
Pretutindeni reforma se loveste de impotrivirea celor din sistem, adica a cadrelor medicale - un "grup de interese" redutabil.
In Romania exista, in general, o rezistenta la reforma, alimentata de mentalitatea si privilegiile mostenite. Seara de seara, mesajul televizat al ziaristilor de serviciu care discuta pachetul de legi Nicolaescu este "reforma = haos".
In traducere, reforma deranjeaza mari interese ale "baronilor" din spitale si ale furnizorilor de medicamente si materiale medicale, beneficiarii unui sistem depasit.
Sistemul este depasit deoarece, spre a-l cita pe medicul Dan Peretianu, presedintele Camerei Federative a Medicilor, s-a blocat in fata spitalelor. Spitalele romanesti absorb circa 70a din bugetul Sanatatii, iar banii nu sunt cheltuiti eficient. In Europa Occidentala, unde medicina ambulatorie joaca un rol mult mai important, procentajul care revine spitalelor se situeaza in jur de 50a-55a.
Pana la reforma Nicolaescu, directorul de spital era multilateral dezvoltat. Conducea spitalul si, in acelasi timp, era furnizor de servicii si ingrijire medicala; eventual si sef de clinica, profesor sau conferentiar universitar, iar - in unele cazuri - parlamentar. Situatia nu-si gaseste echivalent in viitoarele noastre partenere din UE unde, de zeci de ani, spitalele sunt conduse de manageri.
Printre ei se afla si medici care nu mai practica, dar s-au specializat in managementul sanatatii. Era previzibil ca asa vom face si noi: inca din 1994 se organizeaza, cu sprijin international, cursuri pentru manageri de servicii medicale din Romania.
In perspectiva schimbarii, ministrul Nicolaescu a numit in marile spitale directori interimari. Nu insa in cele cu mai putin de 400 de paturi, unde directorii pot ramane sefi de clinica, profesori etc.
I se reproseaza ca nu au fost inca adoptate legislatia secundara si metodologia aferenta (in Romania, spre a fi aplicabila, orice lege trebuie talmacita de norme!). Important este insa ca posturile vor fi ocupate prin concurs. Daca nu vor interveni influente legate de criterii politice sau clientelare, va fi un pas inainte.
Succesul unei reforme depinde de cum este primita de cei care trebuie sa o aplice. Colegiul Medicilor nu a agreat-o. Medicii de familie, satui de experimente, sunt inca prost platiti, desi bugetul Sanatatii a crescut substantial.
Majoritatea refuza sa gestioneze bugete de practica, temandu-se de birocratie, de efectele asupra relatiei cu pacientul si de eventuale penalizari in cazul depasirii plafoanelor la medicamente compensate. Problema compensatelor ramane in ograda ministerului, a caselor de asigurare si a farmaciilor.
La patru luni de la prezentarea ei, reforma este contestata de unii medici confruntati cu pensionarea la varsta de 62 de ani, pentru barbati si 57, pentru femei (limita urmand sa creasca gradual pana la 65, respectiv 60 ani). Ministrul si presedintele Colegiului Medicilor sustin fiecare ca prelungirea activitatii depinde de avizul celuilalt.
Nu exista insa reforma fara restructurari, iar directorii vor avea libertatea sa-si stabileasca prioritatile. Acolo unde cererea pentru o specialitate este nesatisfacuta, se va lucra si peste varsta pensionarii. Iar cei cu doctorate, profesorii si conferentiarii vor putea sa profeseze oricum dupa varsta-limita.
In fine, reforma va avea mai mult ecou la public cand bolnavul nu va mai trebui sa dea bacsisuri. Cand va fi sange la spital fara ca familia operatului sa vina cu plicul. Cand omul simplu nu va mai fi luat la rost: "Ai vorbit cu anestezistul, ai aranjat ceva cu asistentele?". Pentru asta e nevoie si de o reforma morala.
Christian Mititelu a fost seful Sectiei romane a BBC in perioada 1984-2004
