Sint politicieni crescuti din nimic pentru a exprima goliciunea celei de-a treia Romanii. Una pe care sociologii abia incep s-o descopere. Desi ea misuna deja in sondajele de opinie la capitolul Gigi Becali si PNG.

Cine-si aminteste ce s-a intimplat la Gay Parade in 2005 a sesizat probabil ca manifestarea similara din acest an vine cu o noutate notabila. Pe linga previzibilele barbite de dreptaci puberi si baticuri cu parfum de agheasma, in decorul format de multimea protestatarilor s-a mai strecurat o pata de culoare. Ceva ce aduce a cap de bita, simbolul falic al ultimei Romanii.

A treia in ordine electorala, una pe care sociologii abia incep s-o descopere. Greutatea in a-i da de capat tine de aparenta ei inconsistenta. Predicata pe toate canalele media de catre noile vedete ale play-back-ului politic, Gigi Becali si Elena Udrea, doctrina acestei a treia Romanii are intr-adevar datele unei farse.

Faptul nud, desprins de gratia ce coboara din Cotroceni, e ca cele doua personaje dau in acest moment masura a tot ce e penal in codul nescris al bunului-simt. Cel care spune ca intre ceea ce crezi, ceea ce afirmi si ceea ce faci nu trebuie sa existe o distanta mai mare decit grosimea unui obraz. Gigi Becali a fentat statul roman, coruptibil deja, cu citeva milioane de euro.

Educat la tita oii, dar cu pretentii de smenar intarcat in fata la Intercontinental, „razboinicul luminii” descopera, dupa citiva ani in care primele milioane au facut deja pui, ca prostia multora nu e doar „a business oportunity”, ci si o trambulina politica. Parcurge in cel mai scurt timp toate etapele oportunismului politic.

Il linguseste pe Iliescu in vremurile lui bune, face echipa cu Vadim cit sa fie remarcat de electoratul pe care-l vizeaza si il injura cind simte ca i-ar putea lua locul, il blestema pe Basescu cind acest lucru era la moda si ii ridica osanale acum cind e presedinte. Daca politica e tirfa, Becali e o explicatie.

Una care, citita pe invers, o scuza in propriii ochii si pe Elena Udrea, cealalta „institutie” a noii Romanii. Introdusa in anticamera Primariei Generale a Capitalei, pe cind acolo domnea Traian Basescu, Elena Udrea face cariera pe spinarea aceleiasi mentalitati care a facut din Becali „care este”.

Femeie de cursa lunga, doamna Udrea stie prea bine cit de scurta e distanta dintre pat si palat si procedeaza ca atare. Isteata ca Becali, isi exhiba blondetea ca si cind ar fi un pacat cind in mintea ei acesta e doar un avantaj si face caz de misoginism doar pentru ca subiectul face rating. In rest, goliciunea e perfecta.

Luata la bani marunti, ca politician cum se pretinde, Elena Udrea nu inseamna nimic.

Nu are nici un principiu, cum singura a recunoscut, si nu sustine nici o idee credibila. Spre deosebire de celelalte femei vizibile din politica romaneasca, Elena Udrea traieste doar din suspiciunea ca ar vorbi in numele lui Basescu. Daca si-ar propune macar sa lupte pentru dreptul blondelor la „prezumptia de inteligenta”, s-ar gasi milioane de barbati care s-o aplaude.

Dar ea nu face decit sa profite de lipsa ei. In rezumat, „capetele de bita” pe care le-am vazut printre antigay-ii de simbata le vad zilnic prin Romania. Sint cele care viseaza precum cindva Monica Gabor la un „Maibac“ si cei care se tem, precum Irinel, de vremea cind vor trebui sa cumpere Viagra. Sint multi. Mai multi decit descopera acum sondajele de opinie.

Ei fac masa critica a celei de-a treia Romanii. O Romanie a suburbiilor pe care unii inca o confunda cu subconstientul colectiv intruchipat de Basescu.