Am avut si inca mai avem o Coalitie pentru un Parlament Curat. Am putea avea si o Coalitie pentru un spatiu public decent si mai curat. Actualul ministru al Justitiei nu poate sa lipseasca din aceasta echipa a binelui public.

Luni, „Cotidianul“ a publicat un mic articol intitulat „Trei ani de lustratie pentru averile ilicite“. Textul e plasat in interior, undeva in josul unei pagini. Asezarea acestuia e, din perspectiva editoriala, excelenta.

Pe de alta parte, in masura in care proiectul semnalat si rezumat acolo va deveni lege, un text care nu merita sa stea pe prima pagina va produce foarte multe prime pagini in viitor. Despre ce e vorba? Ministerul Justitiei a finalizat un proiect de lege privind declararea si controlul averilor demnitarilor.

Conform acestui act normativ, se va infiinta Agentia Nationala de Integritate, o autoritate independenta, cu personalitate juridica, ce va avea dreptul sa ceara demiterea celor care nu isi pot justifica averile. Mai mult: persoanele care sint demise nu vor mai avea dreptul de a detine vreo functie publica vreme de trei ani.

Lustratia sui generis pe care o prevede acest proiect legislativ nu e atit de spectaculoasa pe cit e, de pilda, „Puscaria mafiotilor“. Dar, spre deosebire de proiectele in spatele carora se vede clar dorinta de a parveni politic, e una care aminteste de normalitate.

O asemenea lege nu (ar) arde etape; pina la pedepsirea celor care sfideaza legea (pedeapsa cu amenda si puscarie), ea ii sanctioneaza pe cei care sfideaza logica si le arata un binemeritat cartonas rosu. Logica bunului-simt, desigur.

Filtrul actualelor declaratii de avere este unul laudabil si necesar, dar, el singur, nu e suficient, pentru ca lasa sa se vada trufia politicianului sau, in genere, a personajului public, care ii ride in nas celui care il intreaba despre averea sa. Cu acest cartonas rosu legalizat, lucrurile s-ar schimba in mod spectaculos.

Cel care ne spune acum „dovedeste ca sint vinovat!“ va fi obligat, daca va dori sa mai ramina in joc, sa dovedeasca el insusi ca e nevinovat. Apoi, de pe urma unei asemenea masuri ar avea de beneficiat jocul societal (care include si jocul politic); ar fi mai curat, mai sanatos si mai cinstit.

Cum? Simplu si logic, din nou: cei care „scuipa“ si „faulteaza“ vor fi dati afara; focarul virusului nesportivitatii va fi izolat, iar persoanele/personajele purtatoare de virus vor intra, pentru trei ani, in carantina. Politicianul sau functionarul public va fi, mai mult decit e acum, responsabilizat si cointeresat.

Responsabilizat, in sensul ca va avea grija ce scrie pe hirtie; cointeresat, pentru ca, in masura in care vrea sa ramina in joc, el va fi primul care va avea interesul de a-si justifica averea. In plus, cu o lege functionala de aceasta calitate, un politician sau altul va avea o sansa reala de a medita la ce vrea realmente sa faca: bani din politica sau politica buna, pentru oameni?

Insa o asemenea lege nu pledeaza decit pentru masuri care sint in stare sa ingradeasca din aproape in aproape coruptia, uzind de tactici elementare: monitorizind transparenta (acum cind opacitatea e inca dominanta) si urmarind consecintele declaratiilor de avere si raspunderea, juridica si publica, fata de acestea. Nu e mult, de acord.

Dar e enorm! Iata doar doua exemple care pledeaza in favoarea adoptarii unei asemenea legi: nu se poate spune ca Adrian Nastase sau Dan Ioan Popescu trebuie sa intre la inchisoare; dar e mult mai bine ca, acum, cei doi stau pe tusa decit la Cotroceni sau la Palatul Victoria. Si unul, si altul au „faultat“.

Ce apare in presa - negativ sau macar problematic - despre cei doi nu e consecinta unui linsaj mediatic, asa cum ambilor le place sa creada, ci urmarea unui joc dur practicat de ei atunci cind erau „in iarba“. Si Nastase, si DIP culeg „dividendele“ cartonasului rosu: amare pentru ei, dar bine venite pentru ideea de joc democratic autentic.

E drept ca, pina cind se vor vedea efectele spectaculoase ale unei legi nespectaculoase, mai sint de reglat citeva „mici“ detalii: ea trebuie sa fie adoptata si, apoi, sa fie pusa in practica. Drumul catre o asemenea tinta va fi, in mod cert, presarat cu multe obstacole. Traditional, bunul-simt a cazut la noi in multe capcane, cind nu a fost, de-a dreptul, ingropat.