In ce Cupa jucam (de Traian Ungureanu)

de Traian Ungureanu     Cotidianul
Vineri, 9 iunie 2006, 0:00



Dragostea de fotbal e o ocupatie serioasa. Aceasta ultima pasiune globala a omului acopera, modest dar stabil, pustiul lasat in urma de cinismul apasat si de violenta ultimului secol.

In fotbal, si aproape numai in fotbal, lucreaza inca acea logica temerara care spune ca binele nu e obligat sa faca remiza cu raul, ca exista eroi si ca ei razbat pe merit, fara sa fie infiati de o birocratie, secerati de saracie sau ocrotiti de bogatia familiei. Toate acestea plac omului de rind si toate sint ultimul plamin prin care respira visele.

Acum numai doi ani, fotbalul parea un joc asfixiat de pragmatism. Grecia cistiga Europenele, printr-un asasinat tactic, cu o echipa dispusa pe contur de bunker. Asta-seara, la lovitura de incepere a Mondialelor, fotbalul e un joc mintuit. Revenirea la pofta de viata, la atac, la combinatie si la toate celelalte libertati care fac din fotbal o conversatie spumoasa, s-a produs rapid si natural.

Revirimentul a fost administrat, in Europa, de Barcelona, cu un sezon compact de fotbal fluent si ofensiv.

Mondialele incep cu o mare promisiune. Brazilia, Argentina, Spania, Italia si chiar o Germanie injghebata din fier vechi si placaj aduc loturi cu mare adincime de atac. Toate conteaza pe pachete doldora de mijlocasi si atacanti. Vom vedea o Cupa Mondiala exuberanta, poate un pic nechibzuita, iar aceasta rasturnare fericita explica bine pasiunea pentru fotbal, ca joc al sperantei incurabile.

Nu vom vedea Romania la Mondiale, iar aceasta absenta e, in primul rind, o lipsa de prezenta in spatiul de mentalitate optimista si constructiva. Locul nostru la Mondiale a fost, de la bun inceput, invizibil. Esecul e mai adinc decit o explica preliminariile. Acolo, Olanda a fost o echipa, categoric, iar Cehia, o echipa marginal mai buna.

In ambele cazuri, diferenta decisiva a venit dintr-o lipsa de vitalitate care trada o mare lipsa de actualitate. Cu ce sint, in fond, contemporani Piturca si institutiile care conduc fotbalul nostru? In nici un caz cu elanul si cu pofta de gindire pe care le va consacra, din aceasta seara, Cupa Mondiala. Nu ne-am calificat pentru ca nu ne-am aflat, moral si profesional, unde trebuie.

Fotbalul in care am incercat sa patrundem se joaca, deja, in viitor, si tine de competenta pofesionala pura. Van Basten are 41 de ani, a concediat toate somitatile sosite in lotul olandez cu soclu cu tot si e, de fapt, cea mai mare tinara speranta a competitiei. In acest climat de optimism care palpeaza curajos viitorul, noi am propus un fotbal legat, in mod vicios, de trecut.

Nu ne lipsesc talentele (cind ne-au lipsit?). Steaua si Rapid au facut un remarcabil sezon UEFA (desi au parcat in trivial, la final de campionat). Razvan Lucescu a reusit sa reabiliteze nevoia de inteligenta si asta e o performanta egala cu a lui B?l?ni la AS Monaco. A fost insa insuficient. Caci structura de baza a fotbalului romanesc nu se hraneste din aceste exceptii, ci le tolereaza.

Calitatea sistemului e dictata de o nomenclatura primitiva. Federatia e, de 16 ani, in arenda lui Mircea Sandu. Dumitru Dragomir a inventat o Liga, pentru ca vrea sa conduca ceva, nu pentru ca o poate dezvolta. Becali, voievodul de la Steaua, e cel mai bun speaker de circ ambulant pe care l-au avut vreodata Balcanii. Copos, business-printul Rapidului, e in pragul tunelului penal.

Iancu, marele revoltat banatean, l-a trecut deja. La un loc, aceasta colectie de haos si viclenie nu poate da fotbalului o directie, ci doar o intrebuintare. Fotbalul romanesc e vehiculul cu care acest grup rescrie trecutul. Fotbalul romanesc nu e despre ce se intimpla mai departe, ci despre setea de bogatie si de exhibitionism a acestui grup fatat in capul mesei.

Fotbalul romanesc are treaba la subsol, nu sus unde se proiecteaza performanta. Patronii lui au de rezolvat ceva naprasnic si personal. Militienii, bisnitarii si blatuitorii de ieri vor azi bogatia si grandoarea pe care nu le puteau purta in public, acum 20-30 de ani.

La fel ca politica si economia, fotbalul romanesc are de rezolvat ambitiile unei clase care isi face acum vadul la care visa pe cind era in sant. E singura Cupa la care ne-am calificat.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


56 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by