Cererea de energie la nivel global creste constant, in timp ce productia de energie nu mai face fata solicitarilor, ba chiar pare ca intra in regres. Prin urmare, se profileaza o mare criza energetica mondiala, pe linga care toate crizele economice anterioare vor parea dulci amintiri.
Intimplare sau nu, majoritatea tarilor producatoare de petrol si gaze sint state nedemocratice, unele chiar clasificate drept sustinatoare ale terorismului.
In acest timp, statele democratice, in loc sa aloce din plin, rapid si eficient resurse pentru cercetare si dezvoltare in domeniul energetic, finanteaza din greu domeniul tehnologiei militare, conform unei logici eronate, ce sustine ca terorismul ar putea fi invins cu bombe.
Dar nici folosirea celor mai moderne tehnologii, nici uciderea cunoscutului terorist din Irak, Abu Musab al-Zarqawi, nici alte „succese“ ale bombelor teleghidate si ale informatiilor obtinute prin tehnologii sofisticate nu vor reusi sa elimine terorismul.
Doar o „arma“ ideologica va putea distruge definitiv terorismul, la fel cum, in anii ’80, occidentalii au lovit mortal comunismul nu cu rachete nucleare, ci cu Radio Europa Libera. Terorismul nu are un suport tehnologic, ci unul ideologic. Din acest motiv, el nu are nevoie de echipamente sofisticate, ci doar de oameni indoctrinati.Tehnologia teroristilor este minima.
Cele mai mari atentate teroriste din lume au fost efectuate folosind drept arme de asalt niste cutite din material plastic sau drept bombe niste saci cu ingrasamint agricol amestecat cu motorina, produse usor de obtinut si extrem de ieftine. Pina si materialele video difuzate de teroristi par realizate cu niste camere de filmat „reconditionate“.
Totul arata ca investitiile in terorism sint mai degraba ideologice si nu tehnice, materiale.
Anul 1979. Iranul era aparent perfect controlat de catre sahul Reza Pahlavi, cu ajutorul armatei sale dotate cu cele mai moderne arme americane si al serviciilor secrete ce detineau tehnologii sofisticate destinate monitorizarii si controlului populatiei.
Cu toate acestea, regimul sahului s-a prabusit in fata clericului musulman Seyyed Khomeini, care reusise sa trimita in Iran, prin contrabanda, niste simple casete audio cu predicile sale impotriva sahului. Toata tehnologia de miliarde de dolari a sahului nu a putut face nimic in fata unor amarite de casete audio pline insa cu ideologie exploziva.
Este ilogic sa incerci a rezolva o problema ideologica prin metode preponderent tehnologice, asa cum incearca sa faca occidentalii in problema terorismului. Si este la fel de ilogic sa neglijezi latura tehnologica a problemei energetice, cum fac aceiasi occidentali.
Astfel, in ceea ce priveste „lupta impotriva terorismului“, banii sint risipiti pe supertehnologii extrem de scumpe si extrem de ineficiente, in timp ce pentru contracararea ideologica a terorismului nu se gasesc mai deloc bani. Din acest motiv, lupta antiterorista nu inregistreaza progrese remarcabile, in ciuda sutelor de miliarde de dolari alocati pentru tehnologie.
De tehnologii costisitoare si investitii materiale de proportii ar avea, in schimb, extrem de mare nevoie sectorul energetic, care deocamdata primeste doar maruntis pentru seminarii si conferinte.
Anul 2006. Islanda construieste marea uzina hidroelectrica de la Karahnjukar, cea mai mare care va exista in Europa. Natiunea islandeza, numeric mai mica decit populatia oricarui judet din Romania, este constienta ca, pentru a-si rezolva problema energetica, tara lor are nevoie de acest pas tehnologic si accepta sa plateasca pentru asta miliarde de euro.
O data cu inaugurarea acestei hidrocentrale, Islanda va deveni complet independenta din punct de vedere energetic, hidrogenul nepoluant produs de electricitatea ieftina urmind sa inlocuiasca complet carburantii actuali bazati pe petrol.
Romania s-a trezit si ea un pic, existind sanse ca anul viitor sa fie pusa in functiune, dupa douazeci de ani (!!), Unitatea 2 a Centralei atomoelectrice de la Cernavoda. Dar la nivel global, cele mai multe state nu se pregatesc inca suficient pentru renuntarea la petrol, desi criza se apropie. Cu pasi mari.
