Unde sa dosesti sase milioane de lire sterline?Cum sa ascunzi un elefant intr-un magazin de sticlarie? Ei bine, daca vreun oficial roman a luat celebra mita de 6 milioane de lire sterline in urma contractului cu fregatele englezesti din 2003, atunci omul nostru a avut de rezolvat fix aceasta problema!
Sa judecam cu capetele noastre: sase milioane de lire nu reprezinta un plic strecurat complice in buzunarul halatului. Cu vreo 20-30 de mii de euro primiti la negru, lucrurile pot sa fie simple. Iti cumperi o masina, o sfoara de pamant, iti pui termopane.
Poti pretinde ca sunt economiile tale de-o viata. Dar ce faci cu sase milioane de lire? Pentru o asemenea avere, in Occident, o familie poate sa munceasca neintrerupt cateva generatii.
Cum s-au dat acesti bani, daca s-au dat? Au fost bagati in vreun cont? Nu e o treaba simpla, fiindca, mai ales dupa 11 septembrie 2001, serviciile secrete americane, britanice si ale altor tari stau cu ochii cat cepele pe toate transferurile bancare ce pot parea suspecte.
Sa fi venit banii cu valiza? Bun, si ce faci cu ei? Ii tii acasa, sub saltea, sau ii ingropi in fundul curtii? Sa fim seriosi! N-are niciun haz sa-ti risti libertatea pentru niste bani de care sa nu te poti bucura si care nu te vor lasa sa dormi noptile.
Ii pui la banca? Nici asta nu e simplu! Trebuie sa declari provenienta sumei, Oficiul de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor se poate sesiza, la fel si Fiscul. Plus ca vei fi obligat sa-i treci in declaratia de avere.
Afla presa, iese scandal, procurorii te cheama sa dai explicatii, te ingroapa partidul... Vedeti, asadar, ca nu-i deloc o treaba simpla sa ascunzi elefantul in magazinul de sticlarie.
Sau, mai bine zis, n-ar trebui sa fie. Pentru ca, daca n-ar fi fost ca anchetatorii de pe malurile Tamisei sa-si bage nasurile lor indiscrete in maruntaiele uneia dintre cele mai importante companii de pe Insula, n-am fi aflat nici azi ca este posibil ca o intreaga avere sa fi facut fericit macar un demnitar inalt din Romania.
Ei bine, da! In tara noastra, pachidermul, daca a intrat, a stat cuminte in magazinul de sticlarie. Niciun serviciu de cristal nu s-a spart cu zgomot si nimanui nu i-a sarit in ochi aratarea.
Miza anchetatorilor romani, sesizati de-abia intr-un tarziu de colegii lor britanici (de ce, din lipsa de incredere?), exact aceasta trebuie sa fie: reconstituirea mecanismului prin care o asemenea suma de bani poate fi ascunsa si albita.
Numai un naiv ar putea crede ca, daca un inalt demnitar se preteaza la o asemenea mita de proportii, poate lucra de unul singur. Povestea miroase de la o posta a gasca, a organizare in vederea primirii, impartirii si albirii banilor, a omerta.
In spatele valizei cu bani - sau ce-o fi fost, daca a fost - nu pot decat sa se ascunda functionari pusi sa tina de sase, interpusi bagati cu numele in afaceri controlate din cabinete politice, tranzactii false, organe de control tinute cu buna stiinta departe de chestiuni sensibile.
Bani negri, bagati pe furis in afaceri albe, reciclati si scosi frumusel la suprafata, pe post de averi onorabile. Asta se numeste coruptie institutionalizata.
Va urma povestea fregatelor o turnura prin care, in final, sa ne fie relevate astfel de mecanisme? Merita, intr-adevar, sa urmarim indeaproape ancheta de la Londra si ramificatiile ei de la Bucuresti. Nu de alta, dar s-ar putea sa ne astepte vremuri foarte interesante...
