Originile tangoului sunt deosebit de obscure si greu de trasat. Probabil ca primele acorduri au aparut pe la sfarsitul secolului 19, undeva la granita dintre Uruguay si Argentina. Pe atunci era cantat in piete, cafenele si bordeluri si era considerat o muzica pentru clasele inferioare.
Dupa 1900 insa, tangoul ajunge la Buenos Aires si devine muzica preferata a tuturor. Tot cam pe atunci apar si primele orchestre de tango iar dansul devine principala distractie a unui oras in care, la acea vreme, numarul barbatilor era cu 100 de mii mai mare decat cel al femeilor.
In scurt timp, tangoul s-a raspandit precum o plaga, intai in restul Americii de Sud iar mai apoi in toata lumea si, desi a trecut prin mai multe faze, au aparut noi stiluri si s-a lasat influentat de diverse alte curente muzicale, a ramas aceeasi muzica senzuala si agresiva, erotica si trista.
Probabil ca cel care are meritul de a fi transformat tangoul dintr-o muzica populara intr-o muzica culta, este Astor Piazzola, omul care avea sa schimbe fata tangoului pentru totdeauna. Muzician cu studii, Piazzola a combinat armonii clasice si de jazz cu ritmurilre tangoului, transformandu-l intr-o muzica aproape clasica, eleganta si sofisticata.
Experimentele lui au impresionat in asa masura incat insusi Miles Davis a declarat ca Piazzola este unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului 20.
Secolul 21 insa, a adus o a doua revolutie, de data asta numita Gotan Project, trupa care a reusit sa aduca tangoul in cluburi si discoteci si sa-l faca accesibil unui public tanar si poate mai putin rafinat.
Avand o componenta multinationala, Gotan Project (gotan, insemnand in argoul argentian, tango) s-au format in 1999 cand parizianul Philippe Cohen Solal, argentinianul Eduardo Makaroff si elvetianul Christophe Mueller, au inceput sa mixeze muzica acustica cu sunete electronice si imagini, acompaniati fiind de cativa muzicieni argentinieni : vocalista Cristina Vilallonga, pianistul Baytelmann si
de Nini Flores care canta la bandoneon, acordeonul argentinian, cel fara de care tangoul nu exista.
Ceea ce a rezultat, a fost absolut spectaculos. O combinatie de dub jamaican cu tango argentinian, un sound psihedelic si ambiental, o muzica la fel de potrivita in cluburi, in restaurante sofisticate sau acasa.
“La Revancha Del Tango”, primul album al trupei, a aparut in 2001 si a fost un suces urias. S-a vandut in peste 1 milion de exemplare si pe langa ca a adus o multime de fani trupei, a reusit sa trezeasca din nou interesul pentru tango, publicului larg. Cu alte cuvinte, tangoul a inceput sa fie iar la moda.
In 2004, Philippe Cohen Solal a lansat si un DJ set numit Inspiracion Espiracion - A Gotan Project DJ Set care este de fapt, o compilatie de tangouri clasice interpretate de Anibal Troilo sau Astor Piazzola dar remixate de el, in cel mai pur stil Gotan Project.
Anul acesta a aparut si cel de-al doilea album al trupei, intitulat Lunatico. Discul este practic o intoarcere le ceea ce i-a inspirat si cand au compus “ La Revancha del Tango” fuziunea dintre dub si tango, albumul beneficiind de participarea tuturor interpretilor care au lucrat si la primul disc.
Un album foarte bun, rafinat si subliminal care vine sa confirme ca cei trei baieti care formeaza aceasta trupa, sunt probabil mult mai mult decat niste simpli producatori. Sunt muzicieni in toata regula.
Si desi unii afirma ca ceea ce fac ei reprezinta o ofensa adusa acestui gen muzical, eu sustin ca nu fac decat sa promoveze si sa duca mai departe o traditie care, o data cu evolutia fireasca a muzicii, risca sa se piarda.
Gotan Project vor concerta si la Bucuresti pe 20 iunie, concertul facand parte din turneul de promovare al albumului Lunatico.
alex_telibasa@yahoo.com
