Criticile lui Theodor Stolojan la adresa Guvernului si a lui Tariceanu par de bun-simt. Dar de ce evita consilierul prezidential sa ofere si o solutie? Raspunsul e simplu. Pentru ca n-o are.

Daca e vorba de criticat Guvernul, da, primesc. Mai ales ca ai si de ce. Economia nu merge chiar prost, dar, cu exceptia cotei unice, alta masura importanta care sa-i imprime avint nu stim. In schimb, am strins intr-un an si ceva o tona de palavre legate in special de fiscalitate fara alt rezultat decit o perpetua incertitudine.

Reforma in Sanatate a avut de asteptat aproape un an de la alegeri, iar cind in sfirsit avea sa fie demarata, ministrul Nicolaescu si-a tot dat cu stingu’ in dreptu’. Prost comunicator, liberalul de la Sanatate n-a reusit sa se faca digerabil nici cind avea toata dreptatea de partea sa.

Lucrurile s-au mai schimbat, drumul pare sa fie bun, dar pagubele colaterale s-au transformat deja intr-o piatra de moara. Impopularitatea ministrului, relevata de ultimul sondaj INSOMAR, aproape ca-l obliga pe premier la o remaniere in zona. Aviara a mai dezvaluit o carenta majora la nivelul Guvernului: incapacitatea de a se mobiliza si de a comunica eficient in situatii de criza.

Ceea ce ne duce cu gindul la o alta hiba, respectiv la inflatia de institutii guvernamentale sau aflate in subordinea Executivului si, in consecinta, la o dispersie atit a deciziei, cit si a responsabilitatilor. La capitolul transporturi, ca sa nu ne facem ca-i uitam pe democrati, ministrul Dobre n-are a se lauda cu mai nimic.

Daca la autostrazi nici nu mai are rost sa ne gindim, macar sa fi vazut ceva imbunatatiri, sa zicem, in transportul feroviar. Ce a lasat Mitrea cu tot cu jaful aferent e bun lasat. Si acestea sint doar cele mai la indemina critici. Ele stau bine in gura opozitiei, ca de aia e opozitie, si fac repertoriul permanent al mass-media.

De citeva luni, asemenea critici uneori mai virulente chiar decit ale opozitiei fac si obiectul iesirilor publice ale lui Theodor Stolojan. Nimic rau in asta daca am putea discerne aici si o finalitate. Din pacate, cind vine vorba despre asa ceva, „neamtul“ nostru iubit, desi om al cifrelor, e total confuz. Domnia sa lasa sa se inteleaga totusi ceva.

Critica Guvernului l-ar viza de fapt pe premierul Tariceanu cu bataie la ceea ce consilierul prezidential numeste „managementul politic“ PNL. Corect. Si care-i solutia? Aici domnul Stolojan evita mereu sa dea un raspuns si ne obliga pe noi sa-l presupunem. Din doua una.

Ori schimbarea lui Tariceanu atit din fruntea Guvernului, cit si din cea de sef al PNL si cu un nou „management politic“, eventual cu insusi Stolojan in capul mesei, partidul sa „sufere“ o noua relansare, ori o fuziune cu PD. Intrebarea urmatoare e de ce domnul Stolojan nu susti-ne oficial nici una dintre cele doua variante. Raspunsul nostru este: pentru ca nu-si permite.

Ultimul sondaj INSOMAR arata in acest moment o cadere a PNL la pragul de circa 15 procente si un salt al PD, de la alegeri incoace, undeva pe la 30 la suta. Cifrele rezulta din raspunsul la intrebarea „cu cine ati vota daca PNL si PD ar candida separat?“ Impreuna fac aproximativ 45 de procente, cam cit are, in acelasi sondaj, si Alianta D.A.

in cazul in care PNL si PD ar ramine in aceasta formula. Ce inseamna in acest caz relansarea PNL? In cea mai mare masura acest lucru se poate realiza doar prin recuperarea unor procente bune de la PD. Daca asta urmareste domnul Stolojan, ceea ce nu poate fi decit benefic PNL, ar putea s-o spuna. De ce n-o spune? Mister. Vorba vine.

Pai ce interes ar avea PD, care-l sprijina neoficial pe domnul Stolojan sa revina la putere in PNL, sa piarda procente in favoarea liberalilor? Nici unul. Prin urmare, solutia relansarii PNL cu Stolojan in frunte suna mai degraba o cacealma. Ramine a doua solutie, respectiv fuziunea cu PD, care, din pacate, pentru majoritatea liberalilor, arata la fel.

Daca asta doreste domnul Stolojan, ar trebui, din nou, s-o spuna cu voce tare. N-o spune insa pentru ca stie prea bine ca sansele ei, fara a face din liberali o a cincea roata la caruta lui Basescu, sint minime. Iata dilema fara iesire a domnului Stolojan si motivul pentru care dincolo de critici consilierul prezidential evita sa continue orice discutie despre PNL.