„Revolutia marelui Ilici“ a inceput cu o lovitura de tun trasa de pe un crucisator. Revolutia de partid a lui Ilici al nostru risca sa ia sfirsit inainte de a incepe, din cauza tunului fregatelor.

Polul Social al lui Ion Iliescu este mai mult decit o banala intovarasire de old-boys decrepiti, care vor cu disperare sa revina in prima garnitura politica. Pentru initiator, acest demers reprezinta ultima arma pe care o mai poate arunca in batalia personala pentru putere, purtata de mai bine de sase decenii, dinainte de pubertate.

Este - asa cum melodios se exprima Internationala - lupta finala, o confruntare de felul „totul sau nimic“ cu dusmanul intern din PSD. Cu deviationistii si uzurpatorii spilcuiti care i-au intinat finalul de cariera politica.

Tot ce a-nvatat Ion Iliescu la scoala moscovita este aruncat in lupta. Identificam in miscarile stingistilor canoanele de strategie si tactica ale leninismului, cu imbunatatiri staliniste.

Faza unu: o „minoritate constienta“ speculeaza „contradictiile sistemului“ (venalitatea lui Nastase, lipsa de substanta politica a lui Geoana), punind umarul la distrugerea macar a unuia dintre potentialii adversari. Faza doi: sub inocenta masca a unui front comun intru salvgardarea „nobilelor idealuri“, dusmanul este imbratisat calduros, pina se sufoca.

Faza trei: daca scapa viu din imbratisare, inamicul trebuie palit in ceafa cu pumnul noduros al maselor. Totul aplicat fara pripeala, la momentul „indeplinirii conditiilor necesare“.

Saptamina trecuta au inceput preparativele pentru ora H a revolutiei iliesciene. In decorul auster de la Institutul „Ovidiu Sincai“ au aparut liderii a trei mari conglomerate sindicale.

„Un milion si jumatate de sindicalisti ni se vor alatura“, graseia, cu ochi umezi de emotie, Razvan Theodorescu, marcind obsesia ontologica a oricarui leninist ortodox - legitimarea prin mase, fie ele si fictive, scripturale.

Astfel planuieste grupul de tovarasi sa dea lovitura de gratie, acaparind centru-stinga si lasindu-i „prostanaci“ cel mult stapini pe marca ofilita a celor trei trandafiri.

Dar schemele leniniste nu sint infailibile, iar lui Ion Iliescu i-ar putea juca un renghi tocmai acestea. Folosirea abuziva a maselor intru aplicarea justitiei sociale cu ciomagul, in strada, este pe cale sa-i confere statutul de inculpat, iar afacerea fregatelor britanice, de care Geoana&co. vor sa-l lege in planul imaginii, il poate trimite, definitiv, la mausoleul din Primaverii.

Lovitura de stat a lui Lenin, din noiembrie 1917, a debutat cu o bubuitura de tun de pe un crucisator si a continuat cu navala maselor in Palatul de Iarna din St. Petersburg. Lovitura de partid a lui Iliescu se poate sfirsi, inainte de a incepe, din cauza tunului fregatelor si a obsesiei pentru mase.