Intr-un comentariu publicat recent, fostul ministru de Finante Mihai Tanasescu se arata neincrezator in capacitatea Guvernului Tariceanu de a reusi sa atraga fondurile europene necesare dezvoltarii, subliniind ca "tara noastra se indreapta buimacita spre UE".
Ulterior, intr-o emisiune radiofonica si-a explicat sintagma, declarand ca, din cauza slabei pregatiri a administratiei actuale, "in loc sa ne dezvoltam si in loc sa punem mai multi bani pe proiecte de infrastructura, pentru mediu, pentru educatie, pentru sanatate, vom vedea ca vom plati noi mai multi bani daca nu vom fi in stare sa ii atragem pe cei din Europa".
In principiu, un astfel de avertisment este necesar, pentru ca, in conditiile in care gradul de absorbtie al fondurilor de preaderare nu este la cote prea inalte, nici cel al fondurilor structurale nu va fi mult diferit. Deci, doar in principiu, are dreptate. Problema cu dl Tanasescu este insa alta, si anume ipocrizia de care da dovada.
Daca ar fi vrut cu adevarat sa demonstreze ca este adeptul unor politici sanatoase, ar fi trebuit sa ne prezinte, ajutat de colegul sau de partid si de Parlament, Ovidiu Musetescu, o radiografie reala a contributiei avute de Guvernul PSD la dezvoltarea Romaniei, in special cu exemple concrete de privatizari care sa fi reusit sa ridice nivelul de trai al romanilor. Dar despre toate acestea nu sufla un cuvant.
De fapt toate marile privatizari facute pe timpul PSD nu au demonstrat decat falimentul fostei guvernari. Cel de la ARO tocmai a fost declarat, sentinta judecatorului sindic fiind de altfel asteptata. Vanduta de Ovidiu Musetescu in 2003 investitorului "strategic" John Perez (astazi disparut), societatea este in prezent devalizata complet.
Ca atare, este greu de crezut ca lichidatorul mai poate obtine ceva, dat fiind ca pana si fierul vechi a fost aproape vandut. Tractorul Brasov este un alt exemplu al "grijei" pe care PSD a avut-o pentru dezvoltarea Romaniei.
In loc sa impuna un program de restructurare industriala, a intretinut un sistem de distributie prin firme-capusa clientelare, concomitent cu subventionarea fara precedent a productiei.
Datoriile lasate se apropie astazi de 14.000 miliarde de lei (vechi), iar singura solutie o reprezinta restrangerea activitatii si spargerea in module functionale pentru a se putea relua cu mai mult succes eternul proces de privatizare. Daca dl Tanasescu va crede ca acestea sunt doar doua exemple singulare, domnia sa poate studia si cazul ALRO.
Aici dl Musetescu, unul dintre cei mai mari chiulangii de astazi din Parlamentul Romaniei, si-a dat masura talentului in materie de privatizari, preferand o firma obscura in locul "greilor" mondiali care depusesera oferte.
De altfel, si alte vanzari, RAFO Onesti, Tutunul Romanesc sau IPRS Baneasa, au fost facute in aceleasi conditii obscure, cu clienti politici, departe de ochii oamenilor de rand. Din pacate, dl Musetescu nu a fost singurul din tabara PSD care a incetinit, prin privatizari ascunse sub o perdea de fum, dezvoltarea Romaniei.
Nu trebuie sa-l uitam nici pe dl Agathon cu ale sale licitatii cu hoteluri de pe litoral, care au sfarsit la fel de lamentabil ca si cele ale colegului de la Privatizare.
Nu exista bataie de joc mai mare la adresa inteligentei electoratului decat ca un membru PSD sa vina sa vorbeasca despre nevoia de dezvoltare a Romaniei. Daca doar cateva dintre privatizarile exemplificate ar fi transparente, poate n-am mai fi avut atata nevoie de banii de la Banca Mondiala sau de cei de la Uniunea Europeana.
Dar poate ca dl Tanasescu nici nu crede ce spune, primind doar o sarcina de partid. Pentru ca este greu de crezut ca, din postura sa de finantist, nu vede care sunt adevaratele cauze ce au buimacit Romania in drumul sau spre UE.
