Traian Basescu a exorcizat un rau bine ascuns ani intregi in noi insine: sintem calduti, mediocri, ne multumim cu putin, iar performanta n-am atins-o decit in incompetenta si furt.
La primul sau discurs in fata Parlamentului, seful statului a dezvelit statuia minciunii ridicata cu migala de guvernele de dupa ‘89 pe soclul unor inscenari de prost-gust: pe mitul inselator si profitabil al solidaritatii sociale, pe jelania vulgara ca sintem un popor mare si muncitor strivit in elanul sau de forte obscure de afara si dinlauntru, pe mitul ca avem geniu si o
„educatie exceptionala“, pe raportari triumfaliste si propaganda euforica. Cu dexteritatea deprinsa in lunga noapte comunista, confectionam performante si tricotam aparente convenabile. Jumatatile de masura in exercitarea puterii publice insotite de un anumit soi de paralizie administrativa tot aici isi au originea: in mediocritate.
Intr-un sistem public de promovare ros de coruptie, viciat de jos pina sus, mediocritatea a patruns cu usurinta in esaloanele superioare de putere. In fond, mediocritatea este garantia unui sistem controlabil, ingredientul de baza in reteta statului captiv. Ani in sir am mimat reforma, am raportat performante trucate si am construit aparente convenabile.
Am inginat regulile europene, dar am jucat dupa ale noastre. Ne-am protejat imaginarul colectiv, resemnati in fata propriei neputinte, cu argumentul suprem ca, in fond, sintem „romani“. „Mediocritatea functionala a institutiilor statului roman“, sfisietoare constatare, n-ar exista fara succesul mediocritatii individuale.
Figura incompetentei de succes si a imposturii temerare fac cariera in politica, administratie, justitie sau in presa. Iliescu a brevetat modelul mediocritatii de sistem, iar Constantinescu, dincolo de toate meritele sale, nu va scapa de stigmatul mediocritatii politice. Nastase si-a ascuns uluitoare performante pe teme de coruptie sub o pojghita subtire de dinamism si eficienta.
Tariceanu insusi inchide cercul mediocritatii, cu firea sa vesnic ezitanta, complexata de un adversar puternic, camuflindu-si mediocritatea terna si fara excese sub onorabila scuza a „normalitatii“.
„Scoaterea din mediocritatea functionala a institutiilor statului“ este un mesaj pe care Basescu i-l adreseaza premierului cu dedicatie. Formularile sale au continut mereu ideea de eliberare.
„Iesirea din minciuna“, „iesirea din demagogie“, eliberarea de „solutia imorala“ sint teme recurente in discursul basescian si tot atitea frine care tin Romania in balta calduta a jumatatilor de masura.
Constatind ca „masurile promovate de un guvern declarat de centru-dreapta sint mai de stinga decit cele promovate de PSD“, Basescu invita tot la iesirea din mediocritate si minciuna. Altfel spus, la schimbarea actualului Guvern.
Evident ca seful statului n-are mijloace si mecanisme constitutionale sa-si puna in aplicare veritabilul program de guvernare expus luni seara in Parlamentul Romaniei. Insa este prima viziune substantial diferita, exprimata public de la inaltimea functiei prezidentiale, capabila sa miste rotite intepenite din imaginarul colectiv, sa modifice modelul puterii superficiale.
Este primul program cu accente vizionare despre modernizarea Romaniei, care propune vitalitate in loc de resemnare, tulburind odihna lui „merge si asa“. Cheia functionarii corecte a Romaniei in Europa Unita este reaseazarea valorilor in plan institutional.
Modernizarea inseamna epurarea unei generatii infectate, educarea functionarilor puterii cu mecanisme de sanctionare si promovare, bazate pe eficienta.
Este meritul unui presedinte sa puna un diagnostic corect tarii sale, dupa ani de mistificari si autoamagiri nefaste. Si la inceputul mandatului sau Basescu a promis ca va face institutiile statului sa functioneze. Din acest punct de vedere, n-a spus lucruri noi.
Imaginind o Romanie trezita din biologie si sedentarism, a gasit insa formule si tonalitati ingenioase intr-un mesaj de un optimist complet nepotrivit cu relaxarea nationala, cu mediocritatea ca mod de viata. De la inamicii sai vom afla curind ca Basescu a tresarit de fapt in somn cind a cerut „vitalizarea institutiilor romanesti“. Sictirul sta in firea noastra.
