In cazul lui Dan Voiculescu se verifica din nou intelepciunea zicalei frantuzesti, potrivit careia cu cat maimuta se urca mai sus in copac cu atat mai bine i se vede dosul.
Cu cat mai sus a vrut sa urce domnul Voiculescu in ierarhia politica, cu atat mai evident a devenit balastul pe care-l aduce cu sine din perioada comunismului. Fenomenul ar fi mai putin interesant daca ar fi vorba doar de "onoarea nereperata" a liderului PC si nu de coalitia care administreaza treburile tarii.
Or, aceasta coalitie a ramas si ea descoperita prin partile esentiale si are acum o mare problema atat de supravietuire cat si de "reperare a onoarei", cum ar zice Caragiale. Colaborarea cu PC dobandeste, in lumina verdictului CNSAS, o cu totul alta conotatie.
Te-ai fi asteptat ca, dupa dezvaluirile privind trecutul sau, domnul Voiculescu sa se retraga o vreme din prim-plan, macar pana la clarificarea situatiei sale in justitie. Nici vorba insa de asa ceva: PC si liderul sau isi umfla muschii si fac scandal.
Bogdan Ciuca anunta ca, duminica, partidul va decide daca mai ramane la guvernare, Sergiu Andon cere, netam-nesam, demisia ministrului justitiei, parlamentarii PC rastoarna Codul Fiscal. Toate aceste zgomote sterile au rostul de a demonstra puterea PC de a destabiliza coalitia si guvernul si de a amana, eventual, excluderea finala din barca puterii.
Cine urmareste parcursul acestui partid - care nu a avut niciodata curajul sa se prezinte singur in fata electoratului - va constata ca
s-a lipit intotdeauna de putere. Cu PSD a fost intotdeauna usor, acum insa este mai greu. Timpurile s-au schimbat, chiar daca domnul Voiculescu nu intelege inca acest lucru.
In zona penibila a politicii il vedem din pacate pe Mircea Geoana negociind cu presedintele PC o eventuala sustinere pentru motiunea de cenzura a PSD. Nici ca se putea gest mai neinspirat: voturile conservatorilor nu sunt suficiente pentru a rasturna guvernul, iar PSD isi pericliteaza sansele de relansare si de eliberare de balastul trecutului.
Ca un facut, tocmai cand reflectoarele sunt indreptate spre liderul PC si dosarul sau de informator, fostul presedinte Emil Constantinescu iese si el la rampa, cerand din nou CNSAS si serviciilor de informatii sa-l demaste si pe Traian Basescu. Nu este prima data cand o face fara succes.
De data aceasta insa, momentul este interesant si in niciun caz nu este intamplator. Nu exista coincidente in politica. Incercarea de a arunca cu gunoaie in ventilator pentru ca si imaginea presedintelui sa fie compromisa odata cu cea a lui Dan Voiculescu nu ajuta insa in niciun fel coalitia de la guvernare. Ea ramane intr-o situatie aproape imposibila.
Obligata sa renunte la colaborarea cu PC ca sa-si recupereze onoarea, coalitia nu are alta perspectiva realista decat cea a unui guvern minoritar, cu sustinerea parlamentara PSD. Aceasta sustinere va fi insa negociata la sange, si nu este o solutie pe termen lung.
PSD are propriile probleme de imagine, iar personalitatile sale marcante fac poteca la DNA. Oricum ai lua-o, Alianta si UDMR nu au cu cine forma o coalitie parlamentara invulnerabila. Liderul UDMR Marko Bela a inteles bine pericolul prabusirii coalitiei si a cerut, pe drept cuvant, renegocierea acordului de colaborare in vederea formarii unui nou guvern.
Mai ales ca PD si PNL nu mai formeaza de mult o alianta coerenta. Este singura voce rationala care s-a auzit zilele acestea in vacarmul politic de la noi si care a pus degetul pe rana. Stiam insa - nu-i asa? - ca UDMR are vocatia pragmatismului.
Nascuta cu forcepsul si contra naturii, coalitia se dovedeste un copil malformat. O fi ea rezultatul vointei electoratului exprimata la urne in 2004, dar nu putem uita ca acel rezultat era viciat de dubiile privitoare la corectitudinea alegerilor si de blocada mediatica impotriva PD si PNL pe care a instituit-o intre 2000 si 2004 guvernul Adrian Nastase.
Electoratul nu a votat asadar in cunostinta de cauza si nici nu putem fi siguri ca rezultatele furnizate de BEC au fost corecte. Cum se va salva coalitia nu stim deocamdata si nici nu prea conteaza. O clarificare a scenei politice nu va mai fi posibila decat la viitoarele alegeri, asa ca tot spectacolul politic actual nu este decat o agitatie sterila si inutila.
