Am intrat intr-o perioada de sfarsit si inceput de lume.Un reputat analist economic din generatia tanara imi spunea, la un moment dat, ca, dupa opinia sa, vreo doua sau trei imperii economico-financiare ale Romaniei vor disparea dupa aderarea la Uniunea Europeana. In aceasta perioada de preaderare, semnele inca nu se arata, dar timp mai este.
Asistam insa la un alt fenomen: pravalirea de pe socluri a unor adevarate monumente ale vietii politice. Ceva se intampla, probabil, in zone nevazute, iar apropierea momentului aderarii pare sa fi produs o accelerare a timpului.
Sa recunoastem ca ne-am fi imaginat cu greu disparitia atat de brusca si, in definitiv, atat de simpla in mecanismele ei, a lui Ion Iliescu. Doua zile de congres, in primavara lui 2005, au fost suficiente. Cine mai este azi Ion Iliescu oricine poate observa lesne.
Apoi, anul 2006 a inceput cu caderea lui Adrian Nastase, provocata nu de ziaristii "portocalii" ori de Monica Macovei, asa cum ii place lui sa se amageasca, ci de propriul partid. Dincolo de jocurile subterane pentru putere, cele doua dramatice prabusiri nu pot sa nu fi avut la baza si convingerea unei bune parti dintre decidentii PSD privind nevoia de schimbare majora.
Dupa cum este imposibil sa judecam cele intamplate in afara contextului integrarii europene. Nu o fi Mircea Geoana liderul charismatic si popular (ori populist) pe care-l viseaza, probabil, multi dintre simpatizantii stangii, dar cel putin el este persoana pe care socialistii europeni se asteapta sa o gaseasca la capatul firului atunci cand suna in Romania.
Si nu avem cum sa nu legam de aceasta realitate prabusirea iliesco-nastasiana. Mai recent am putut fi martorii a doua noi caderi spectaculoase. Una este cea a lui George Copos, unul dintre liderii greu contestabili ai mediului de afaceri.
Multe i s-or fi putut reprosa in timp - de exemplu, apartenenta la structurile de tineret comuniste - nu insa si practici "la moda" in perioada copilariei capitalismului romanesc, cum ar fi devalizari de banci, prabusiri de fonduri de investitii, rapturi din proprietatea publica.
George Copos reusise sa-si construiasca o imagine de om de afaceri modern si frecventabil dinspre toate zonele politice.
Intrat in politica, si-a lasat afacerile in administrarea KPMG, un gest care trimite la practicile occidentale. Intr-un an si jumatate, a ajuns sa fie trimis in judecata in cazul "Loteria", a demisionat din guvern sub motivatii pe care putini ar fi dispusi sa le creada si a esuat in exploatarea manageriala si de imagine a sezonului de succes al clubului Rapid.
Toate acestea l-au lovit din greu pe George Copos la capitolul "credibilitate", esential in politica si afaceri deopotriva. In fine, cazul "Voiculescu". Nu atat aparitia dosarului de la CNSAS l-a aruncat cu nasul in ta-rana, cat "retrogradarea" lui publica de la "calitatea" de banuit ofiter acoperit la cea de biet turnator.
Acum, intrebarea este ce statuie sta s-o ia la vale si sa se faca tandari? Printre filele milionului si jumatate de dosare de la CNSAS ticaie, cu siguranta, multe bombe cu ceas, iar comisarii europeni sunt gata sa descinda pe aici, in valuri succesive, dupa
1 ianuarie si sa nu ierte nimic.
Traim o perioada de sfarsit si inceput de lume si nimeni nu stie cum va arata peisajul public romanesc la finele primului an de apartenenta la UE.
Optimistii ar spune ca Romaniei i se intampla, in sfarsit, ceva bun. Iar amatorii de scenarii - doar ca se platesc vechi polite si se traseaza noi frontiere. Vom vedea cine va rade pana la urma. Oricum, un lucru e sigur: nu vom avea timp sa ne plictisim!
