In plin sezon estival, turismul romanesc a intrat in concediu medical. E ca o meduza la soare: flescait, tremura convulsiv si pute de-ti muta nasul. In statiunile de pe malul marii, acum cateva zile, lumea a iesit pe strazi, de ziceai ca-i carnaval. Dar toti „turistii” erau costumati in chelnerite si receptioneri si aveau pancarte tip „Litoralul e frumos.

De ce va bateti joc de el?!” sau „Inchis! Datorita ministresei Sulfina Barbu!”. Era vorba de un nou episod din razboiul plajelor, dintre hotelieri si societatile care au castigat la licitatie concesiunea terenurilor respective.

Incaierarea e creatia ministrului Mediului care a decis ca plajele tin de Mediu, mai precis de Apele Dobrogea, ca tot sunt un mediu frumos, cu soare, apa si nisip. Astfel, desi, oficial, sezonul se deschidea la 1 mai, licitatia pentru plaje s-a tinut abia in aprilie.

Rezultatul a fost uluitor, desi bani s-au scos din operatiune: 20 la suta din plaje au ramas neconcesionate, iar pe restul a inceput incaierarea. Hotelierii reclama faptul ca turistii lor nu sunt lasati sa-si puna prosoapele pe plajele concesionate, iar societatile castigatoare tipa ca hotelurile le incalca sfera de influenta prin plasarea in vecinatatea lor a beach-bar-urilor.

In final scopul nobil al licitatiei, privatizarea curateniei plajelor, a ramas apa de ploaie. In focul incaierarii, nimeni nu s-a mai obosit sa planteze pe plaje niste banale cosuri de gunoi, ca sa nu mai vorbim de dusuri si toalete ecologice. Lumea mai civilizata arunca gunoiul in gramezi spontane, dar, in unele locuri, parca te bronzezi langa groapa de gunoi Glina.

Turistii, cu coastele invinetite de cotoare de mere si coceni de porumb, incep sa dea bir cu fugitii.

O statistica trista arata ca numarul turistilor de pe Litoral din aceasta luna e cu 60 la suta mai mic decat anul trecut. Lucrul nici nu e de mirare pentru ca, in afara de mizeria suplimentara produsa de ordonanta Sulfinei Barbu, Litoralul nostru a ramas acelasi.

Drumul pana la mare e un iad, in multe hoteluri mucegaiul e frate cu romanul, tarifele te lasa buimac, dar te dezmeticesti la dus pentru ca programul de apa calda 6-9, 19-21 e deja o traditie mioritica ce se respecta pe tot cuprinsul patriei, la munte si la mare.

De altfel, Radu Berceanu, proaspatul ministru al Transporturilor si Turismului, a declarat onest ca el prefera sa mearga la schi in Austria, pentru ca, acolo, preturile si serviciile sunt mai bune. In plus, la noi, chelnerii te privesc cum privesc spargatorii un seif, gandindu-se unde sa bage speraclul, la preturile produselor de pe nota sau la adunare.

La fel, turismul rural nu sta stralucit, pentru ca sunt putini cei care vor sa faca surfing pe valurile viiturilor, dupa un pranz cu o tocanita de aviara. Nici macar Delta Dunarii, probabil ultimul teritoriu salbatic din Europa, n-a scapat de regres.

Aici a fost aviara, toate focarele au fost inchise, dar Autoritatea Nationala pentru Turism nu s-a obosit sa dea nici macar un singur comunicat pentru a contracara publicitatea negativa care a „scufundat” Delta.

In aceste conditii, turistii straini, cati mai erau, au inceput sa ocoleasca Romania, iar romanii incep sa se „refugieze” in Bulgaria, Grecia sau Turcia, unde apa marii nu e plina de alge, iar pe tarmuri nu duduie manelele. Primul semnal pentru autoritati a venit in toamna cand, scurt, 12.000 de turisti germani si scandinavi si-au anulat sejurul la Marea Neagra.

Dar, la noi, erau probleme mai grave, erau tensiuni in Coalitie si nimeni nu s-a gandit la faptul ca Romania obtine din turism doar 23% din veniturile pe care le obtine Bulgaria. Ca sa dam un alt exemplu, noi, cu Marea Neagra, cu Delta, cu manastirile din nordul Moldovei, scoatem 12% din cat scoate Ungaria din pusta si Lacul Balaton.

Din pacate, fara strategie coerenta pe termen lung, fara facilitati fiscale pentru cei care se misca, cum exista in Bulgaria sau Turcia, turismul romanesc e condamnat sa priveasca, multi ani de acum incolo, ceafa bulgarilor.