Acum un an, tanar si ferice, se plimba pe holurile Parlamentului cu bicicleta primita cadou de la Sorin Oprescu. Ieri, si-a serbat ziua de nastere mai discret, mai ingrijorat si mai plin de regrete. „Cu bicicleta aceea n-am ajuns prea departe, dar sper ca anul asta sa primesc un alt mijloc de transport, poate mai eficient. Tunelul timpului, o forma de-asta de teleportare.
As vrea inainte, pentru ca inainte era mai bine, adica in perioada in care eram prim-ministru”.
Tunelul timpului l-a purtat pe Adrian Nastase cu ani in urma: „Prima mea tentatie e sa spun ca imi pare rau ca am intrat in politica, a doua tentatie e sa spun ca nu am facut ceea ce trebuia cand am intrat in politica si a treia tentatie e sa spun ca, probabil, destinul asa a fost si poate, pe viitor, va trebui sa tin seama de greselile pe care le-am facut”.
La 56 de ani, se simte „foarte in forma”, a acumulat „multa energie” si nu poate sa o consume („sau o consum doar partial”), are convingerea ca a fost „nedreptatit” de soarta atunci cand a fost mazilit in „noaptea cutitelor lungi” de la Hotel Confort.
Este, totusi, fericit, pentru ca acum, in opozitie, dupa o lunga perioada de reflectie, stie cine ii sunt prietenii si cine dusmanii: „Nu cred ca anul trecut am primit mai multa caldura din partea colegilor decat anul acesta.
Deci, dincolo de biciclete si de termopane, eu cred ca este extraordinar de important acest sentiment cu care te inconjoara colegii, am impresia ca foarte multi considera ca ceea ce s-a intamplat in ultima vreme a fost nedrept si simt in discutiile cu ei foarte adesea acest sentiment care pentru mine reprezinta confortul (sic!) cel mai puternic”.
